Sunt efectiv emoţionat şi încântat de ideea celor mai iubiţi fii ai poporului de a face o „vizită particulară de binecuvântare” la Preafericitul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Cei cinci, adevăraţi stâlpi ai statului român şi, implicit, ai Catedralei Mântuirii Neamului, nu s-au înghesuit cu prostimea credincioasă, de Sfintele Paşti, să primească binecuvântarea patriarhală, ci au aşteptat să se liniştească lucrurile, pentru a fi tămâiaţi şi iertaţi în particular. Normal, niciun român cumsecade nu s-ar fi simţit bine luând lumină şi călcându-i pe bătături pe cei cinci cavaleri fără pată şi prihană, pre numele lor Victor Ponta, Liviu Dragnea, Gabriel Oprea, Daniel Constantin şi, cu voia sau fără voia Lui, guvernatorul Mugur Isărescu, omul care guvernează, de fapt, România – cred că de-aia se şi numeşte „guvernator”, nu?!

Întrebarea care-i macină pe „câinii” care ar trebui să păzească democraţia – la ziarişti mă refer, v-aţi prins – este ce-or fi căutat, de fapt, „cavalerii apocalipsei” la Patriarhie? Chestia cu „vizita particulară” nu ţine, erau prea mulţi şi, la cât bine a făcut fiecare dintre ei românilor, de ce le-ar fi trebuit binecuvântarea şi iertarea păcatelor? Cred mai degrabă că s-au dus acolo pentru a cumpăra indulgenţe direct de la producător, adică de la cel îndrituit să le vândă. Ştiţi ce-s indulgenţele, cu siguranţă, dar nu strică să vă amintesc că hârtiile astea se vindeau pe vremuri contra iertării păcatelor. Adică se duceau păcătoşii, dădeau banul şi primeau indulgenţele salvatoare. Nu conta ce-ai făcut, cât de păcătos erai, toate păcatele se vindeau şi se cumpărau. O bună afacere la vremea respectivă, este posibil ca Preafericitul să-şi fi adus aminte... Dar dacă „cei mai iubiţi” n-au păcate, pentru cine-or fi cumpărat ei iertarea păcatelor? Cred că pentru noi, adevăraţii şi singurii păcătoşi, care uite că imediat vin alegerile europarlamentare şi habar n-avem cu cine votăm! Poate că şi pentru prietenul Adrian Năstase, urmărit pe nedrept de justiţia păcătoasă a lui Băsescu. Poate şi pentru Gigi Becali, care dă semne de îndreptare şi a schimbat celula prizonului cu Academia de fotbal a celuilalt machidon celebru, Gică Hagi. Poate şi pentru Dan Voiculescu, care-şi vede judecătorii prieteni săltaţi de „diavolii” de la DNA chiar înainte de proces...

Sigur că, în binecuvântarea lor particulară, Patriarhul şi Cavalerii au vorbit şi de banii de la Guvern, adică de la noi, pentru Catedrala Mântuirii Neamului, acest „sac fără fund” al iertării păcatelor. Poate că au făcut şi o înţelegere creştinească, poate că s-au tras şi-ntr-o poză-document pentru pictorii care vor decora pereţii Catedralei, am văzut că se poartă chipurile primarilor printre sfinţii din biserici, de ce n-ar fi şi cei cinci cavaleri printre ei? Cârcotaşii spun c-ar fi fost vorba şi despre un soi de casă de ajutor reciproc Putere-Biserică pentru alegerile europarlamentare şi mai ales pentru prezidenţialele din toamnă, ceva de genul „voi ne daţi bani pentru Catedrală, noi vă dăm voturile ortodocşilor...”. Cum ar spune un mai liber-cugetător decât Ion Iliescu, o binecuvântare reciprocă. Dar eu nu cred vorbele astea grele, guvernatorul Isărescu nu e implicat politic, se spune c-ar fi şi mason, şi oricum din ecuaţie lipsea al şaselea element, fratele de altă culoare creştină Kelemen Hunor. Chiar, de ce-o fi lipsit din ineditul conclav vicepremierul maghiar? Doar pentru că nu-i ortodox? Cei cinci cavaleri n-au auzit despre valorile ecumenismului? N-a fost Victor Ponta la Vatican, să primească binecuvântarea – particulară?! – a Papei? Şi-atunci, de ce l-o fi lăsat pe Kelemen Hunor pe dinafară?!

Din câte îmi dau seama, vizita asta „particulară de binecuvântare” (sună ca dracu, vorba păcătosului Petre Roman) este doar începutul unei lungi serii de vizite pentru iertarea păcatelor pe care cavalerii apocalipsei noastre politice le vor face în bisericile patriei. E o pură întâmplare, desigur, că demersul ăsta pur şi curat ortodox s-a potrivit să fie într-un an electoral în care cei cinci vor păcătui cu repetiţie, determinare şi ambiţie. Altfel, conducătorii noştri sunt nişte credincioşi adevăraţi, care ţin toate posturile şi-şi fac cruce – piei, drace! – de cel puţin două ori pe zi, când îl văd pe Băsescu la televizor, care cer şi oferă iertare semenilor, întorcând şi celălalt obraz pentru a fi pălmuit, care nu fură din bunurile statului şi nu jinduiesc, Doamne fereşte!, la nevasta sau amanta altuia.

Ce altceva pot eu să spun decât „aşa să le-ajute Dumnezeu”?