Cercetătorii britanici au descoperit „pastila fericirii”. E un adevărat miracol, anunţat de curând în Media ca posibil după ce se termină experienţele pe nefericiţii din închisorile lumii. Pastila asta e numai bună s-o iei când nu-ţi iese nimic, când ţi se pare că trăieşti un vis urât, cum trăiesc românii de-o lungă vreme-ncoace. În esenţă, pastila fericirii te face mai bun, mai uman, mai empatic şi chiar mai simpatic. Bunătatea şi fericirea transmise nouă pe cale chimică au atras atenţia Bisericii, în calitate de unic depozitar şi îndrumător al fericirii omului – precum în Cer, aşa şi pe Pământ... Pe bună dreptate, zic eu, pentru că vine Paştele Catolic, apoi cel Ortodox şi Bisericile noastre pierd exclusivitatea asupra faptelor bune chiar în Sfintele zile ale Învierii Domnului. Vă daţi seama despre ce implicaţii majore vorbim aici? Va fi o inflaţie de bunătate şi fapte omeneşti de toată isprava, de n-o să mai ştim ce să facem cu ele. Toată lumea va râde şi va dănţui, va mânca până va plesni şi va uita de Sfintele Taine şi de Sfinţii Părinţi ai Sfintelor Biserici, care ne îndeamnă la reţinere, post şi rugăciune. Creştinii vor transforma Învierea într-un maial nedemn de patimile Mântuitorului, ceea ce nu ne va aduce decât întristare şi ghinion.

Asta e, încă o dată trebuie să constatăm că pe români nimeni şi nimic nu-i poate face fericiţi. Dimpotrivă, cum dau de puţină fericire capsulată, cum simt nevoia să-i anuleze efectul înghiţind o doză de nefericire aflată la discreţie pe plaiul mioritic. Viaţa noastră e la bunul plac al Rugăciunii şi Întâmplării, două activităţi care ne ocupă Sufletul şi Mintea mai ceva ca bârfa politică de la televiziuni. Cel mai mult se roagă, desigur, oamenii care se ştiu cu mâţa-n sac şi mascaţii la poartă, dar şi cei din închisori – în virtutea principiului conform căruia mai întâi a domnit Fărădelegea, după care a venit Gheorghe Om Duhovnicesc, pocăitul adus pe calea sfinţeniei de cărţile citite şi suferinţele îndurate în doi ani de temniţă uşoară, omul care ne îndeamnă să fim buni şi drepţi şi cucernici, infractorul care a înţeles sensul vieţii şi îşi va dedica restul existenţei facerii de bine... Se ştie, facerea de bine te duce automat în marea finală pentru titlul de „Veşnic Vieţuitor al Raiului”. Cu toate că, dacă e să fim sinceri cu noi şi cu alţii, mai mult decât iluzoria viaţă veşnică ne interesează traiul nostru pe acest Pământ, în Lumea asta nebună, frumoasă şi acaparatoare. Raiul? Da, este o speranţă în numele căreia facem şi binele, şi răul; scopul de atins este, însă, pentru cei mai mulţi dintre noi, Raiul pe Pământ...

Vine Paştele, oameni buni, vine sărbătoarea sfântă a Învierii Domnului. E bine să credeţi în minunile Lui, dar e bine s-o faceţi cu relaxare şi umor – Dumnezeu nu poate fi un încrâncenat şi-un răzbunător, care ne vrea în genunchi şi-n lacrimi şi-n rugăciune de la naştere până la moarte. Postul, rugăciunile şi căinţa sunt bune cu condiţia să fie sincere şi discrete, să vină din prea-plinul sufletului şi nu din calcule meschine, urmate de miruieli şi temeneli publice, în care numele Domnului este întotdeauna luat în deşert. Cei care fac din numele Lui o armă politică n-au niciun drept să spere la un loc printre cei salvaţi de focul mistuitor al Gheenei...

E Vinerea Mare dintr-o Săptămână a Patimilor cu aceleaşi taine, dureri şi speranţe la toţi creştinii, indiferent cum îşi fac cruce. O Săptămână a Patimilor valabilă nu doar pentru catolici, reformaţi, evanghelişti, protestanţi, ci şi pentru ortodocşi. Dacă Mântuitorul a fost răstignit, a murit şi-a înviat, făurind o religie care s-a dorit a binelui şi înţelegerii universale, El n-a făcut-o pentru preoţi şi regi, pentru cei bogaţi şi puternici, ci pentru săracii şi amărâţii acestei Lumi. Ce s-a ales de religia Învăţătorului şi Apostolilor lui, pe ce mâini a intrat şi cât bine sau rău a produs şi produce – toate astea fac obiectul unor aprige dispute, încăierări şi omoruri în numele bisericilor. Suficient cât să stăm în genunchi, smeriţi şi umili, căutând Mântuirea acolo unde nu e altceva decât Naştere, Viaţă şi Moarte.

Indiferent, însă, în ce credem şi cât credem, Sărbători fericite tuturor creştinilor care aşteaptă Învierea Domnului la sfârşitul acestei săptămâni.