Democrat-liberalii au ajuns rău şi bine-ar fi să se oprească aici, adică să n-o ia şi mai în jos. Şi spun c-ar fi bine ca acest partid să existe la cote importante, în continuare, pentru că nici nu vreau să mă gândesc la ce ar fi România cu o scenă politică lăsată periculos de mult pe partea stângă, precum Titanicul înainte de a fi înghiţit definitiv de ocean. La fel de periculoasă ar fi şi o aglomerare de bulumaci pe braţul drept al „balanţei” politice, poporul ăsta are nevoie acum, mai mult decât oricând, de echilibru, înţelepciune şi moderaţie. De unde să le ia? Cine este partidul sau conducătorul care să aibă aceste calităţi?

Nu-mi prea dau seama, nu pot să răspund. Cu siguranţă, preşedintele Traian Băsescu nu a fost un asemenea om, el a mişcat lucrurile din loc într-o Românie care lâncezea periculos prin acţiuni conflictuale. A şi găsit o clasă politică extrem de dispusă să intre în război, aşa că n-a mai lipsit decât o sămânţă a discordiei, o Elenă care să pună paie pe foc, iar Elene s-au găsit destule, paie la fel... Dar despre Traian Băsescu se va vorbi curând la trecut, el va fi tras pe linie moartă imediat după alegerile parlamentare din toamnă, când nu va mai beneficia de sprijinul unui partid de suflet de mărimea PDL-ului anilor 2009-2012. Vom vedea cu toţii şi vom judeca, atunci, ce speranţe ne putem pune într-o relaţie Băsescu-Ponta, de pildă, dacă e să credem sondajele de opinie. Eu unul n-am nicio senzaţie de siguranţă când mă gândesc la tot ce înseamnă, conflictual vorbind, trioul Băsescu-Ponta-Antonescu.

Nu văd, din păcate, niciun lider care să reuşească să scoată PDL din mocirla de mediocritate şi panică în care a intrat. Partidul, dezolant condus de Emil Boc, cu câţiva „vectori de imagine” de tot râsul, plăteşte preţul unei guvernări extrem de complicate, al crizei economice cu care, practic, s-a confundat din 2010 încoace. Nu este singurul care o păţeşte, s-a întâmplat la fel cu toate partidele de guvernământ din ţările europene care au trecut prin criză cu preţul sărăcirii populaţiei. În această situaţie, singurii care ar putea să mai salveze ceva, dar numai cu preţul unei scindări a partidului, ar fi Vasile Blaga şi Monica Macovei. Dar nu cred că aceşti doi oameni pot trage împreună la o căruţă politică cu doar trei roţi, nu-i văd înţelegându-se asupra unor teme majore, de care depinde chiar viitorul nostru, al tuturor românilor.

Aşa încât singura dâră de lumină într-un orizont destul de întunecat la această oră vine dinspre actualul şef al Guvernului, Mihai Răzvan Ungureanu. Multe vor depinde de ce va face şi cum va face omul ăsta până în toamnă. Şi în calitate de premier, şi – mai ales – ca depozitar al unui procent important din încrederea electoratului. Dacă va face greşeala să se confunde cu PDL, va pierde. Dacă va reuşi să „nască” o formaţiune politică în care să adune oameni cât mai puţin pătaţi (politicieni imaculaţi nu există, luaţi-vă gândul de la specia asta, important e să nu aibă din start prea multe tinichele legate de coadă...), atunci eu unul, şi ca mine mulţi alţii, ne vom putea recăpăta încrederea şi speranţa şi, de ce nu, chiar vom avea cu cine să votăm.

Am observat atacuri concentrate ale imberbilor politici asupra premierului. Ceea ce îmi spune că omul îi cam deranjează, dacă nu cumva îi sperie de-a binelea. Asta nu-i rău, abia aştept să-i văd pe „craii de la răsărit” în competiţie directă cu MRU, până acum Ponta s-a duelat în scrisorele de licean timid... Slab, neconvingător, cârlan imberb, bine i-a mai spus tătucul Iliescu!

Mihai Răzvan Ungureanu şi Vasile Blaga par a fi, la această oră, singurele soluţii pentru echilibrarea scenei politice româneşti, aplecată periculos de mult spre un populism deşănţat şi nesincer de stânga. Poate chiar împreună, de ce nu, dar numai printr-o decantare severă a apelor în PDL, printr-o renunţare la balastul afaceriştilor politici, al micilor sau marilor corupţi, al activiştilor conjuncturali, în căutare de stipendii.

Auzeam zilele astea că Traian Băsescu vrea să îngroape PDL. Zicerea e departe de adevăr, dar dac-ar fi aşa, dacă preşedintele ar avea o intenţie de genul ăsta, atunci ar trebui să înţelegem că omul politic Băsescu vrea să salveze partea bună, valabilă, funcţională a partidului de guvernământ. Ceea ce nu-i deloc rău, pentru că niciun partid din ţara şi din lumea asta nu-i făcut exclusiv din îngeri sau exclusiv din demoni. E un amestec ciudat, uneori periculos, alteori plăcut, de care e bine să te apropii prudent, prevăzător, bine înarmat cu răbdare, reţinere, curaj şi stoicism. Altfel te poţi arde rău...