Am pus ghilimele la trişti pentru că aserţiunea aparţine unui clasic în viaţă, primarul „micului Paris” de altădată, o Capitală transformată de înaintaşii d-lui dr. Oprescu într-un morman nesimţit de fiare, zăpezi şi paparude. Dl. Oprescu îi consideră pe bucureşteni nişte „trişti”, ceea ce nu ştiu dacă-i adevărat. Ce ştiu sigur e că noi, în provincie, animaţi de optimismul incurabil al românilor patrioţi de cel puţin două ori pe an, ţinem steagul tricolor al bunei dispoziţii sus, după cum desigur veţi observa şi în cele ce urmează.

Adevărul e că n-am calităţi de Cassandră şi nici măcar Bacovia nu mă inspiră. Iar dacă mă uit de jur-împrejur văd numai oameni veseli, bine dispuşi, crăpând de sănătate şi plini de virtuţi. Cum să mai fii trist?! Prin urmare, bazându-mă pe gena mea di băiet fiind păduri cutreieram făr di griji, dar şi pe realităţile inspirate de o guvernare croită anume pentru propăşirea poporului sărac şi cinstit, iată cum văd eu România în următorii 86 de ani:

1. Dictatorul-javră ordinară Traian Băsescu este alungat în şuturi de serviciile secrete conduse din umbră de eminenţa cenuşie, primul ministru Victor Ponta, ajutat de harnicul şi neadormitul preşedinte al Senatului Crin Antonescu şi de Valeriu Zgonea, inteligentul şef al Camerei Deputaţilor. El îşi urcă familia în Loganul personal şi, travestit în marinar chior, fuge în Republica Moldova, fiind ascuns de primarul Chişinăului într-o cramă garnisită din belşug cu coniac, vin şi gheaţă (la discreţie). Eroare fatală pentru exportul Republicii...

2. Până la alegerile anticipate din toamna acestui an, Victor Ponta se înscăunează preşedinte-director general-premier-rege, fiind distins de primul său sfetnic, fidelul Crin Antonescu, cu diploma de „cel mai iubit dintre plagiatorii în viaţă”. Presa devine liberă-liberă-de-tot, poporul citeşte doar Furnalul Naţional şi se uită la un singur program de televiziune, Sinteza Silei, de pe Latrina 3.

3. La alegerile pentru Parlamentul european, din 25 mai, USL obţine 99% din voturi, prilej cu care „cel mai iubit” administrează o critică tovărăşească pretinilor şi camarazilor de alianţă, care nu şi-au atins ţinta fixată: peste 100% din voturile oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Pentru că n-a scos destui morţi la vot, vicepremierul Liviu Dragnea este trimis să salveze refugiaţii de la inundaţiile catastrofale din Teleorman.

4. Înţelegând reproşul subtil al şefului suprem, la alegerile anticipate din toamnă Liviu Dragnea îşi repară greşeala, obţinând 125% din voturi pentru USL. Parlamentul îşi schimbă numele în Marea Sictireală Naţională, având la timonă un sictirist de frunte: Adrian Năstase, eliberat între timp din puşcărie împreună cu toţi condamnaţii politici ai regimului capitalist de tristă amintire. George Becali este uns Prea-Fericit-Patriarh şi ministru al Sporturilor în acelaşi timp, cedând echipa Steaua scutierului său Hagi.

5. Opoziţia, formată din 9 partide micidetotdardedreapta, îşi face „mea culpa” pentru că a îndrăznit să rupă 1% din voturile românilor din diaspora, dl. Blaga fiind nevoit să abjure sub ameninţarea că, dacă nu, i se ia contractul de deszăpezire ginerelui. Maghiarii din UDMR renunţă la ţinutul şi steagul secuiesc, la alegerile locale din 2016 românii din Covasna obţinând un succes zdrobitor sub sigla „USL, bastionul păcii e”.

6. ...La alegerile anticipate din anul 2100, Victor Ponta şi Crin Antonescu înregistrează o înfrângere ruşinoasă, USL nu intră în Parlament, drept pentru care cei doi se retrag la mănăstirea cu hramul „Sfântul tuturor sfinţilor”, al cărei stareţ se numea George Becali fără Arginţi. La aceeaşi dată, Traian Băsescu este scos cu greutate din crama de la Chişinău şi dus cu forţa la Palatul Cotroceni, pentru a o numi premier pe Elena Udrea.

P.S. Textul de mai sus este o mostră de bună dispoziţie şi optimism. Cinic prin definiţie ca orice filozof, Gabriel Liiceanu se întreba într-un articol apărut ieri: „Poate fi România schimbată cu ajutorul vorbelor, cu adevăruri bine rostite?”. Cu siguranţă, dl. Liiceanu ştie răspunsul. Dar, ca să închei în nota optimistă cu care am început, îmi voi da şi eu cu părerea: NU!