Prefectul de Covasna, Codrin Dumitru Munteanu, a depus jurământul în noua sa calitate. Din partea Guvernului a fost prezent Mircea Duşa, fost şi el prefect, la Harghita, actual deputat, ajuns ministru pentru relaţia cu Parlamentul, altfel o figură ştearsă în politica românească, n-am auzit ceva memorabil spus de domnia sa, dar poate că exprimările sale alese nu ajung la mine, sau poate nu le sesizez eu. Important, însă, e că PSD şi-a impus prefectul în judeţul nostru, fapt absolut normal, de altfel, dar care nu ne va duce într-o zonă a menţinerii unor relaţii interetnice armonioase.

Dimpotrivă, aş spune, trecând peste cutumele acceptate de toţi prefecţii şi trimişii Guvernului de până acum, Codrin Munteanu şi Mircea Duşa au hotărât să ignore sala de festivităţi a Consiliului Judeţean ca loc al ceremoniei de învestire, refugiindu-se în sala de protocol a Prefecturii. O sală mică, puţin propice unei asemenea desfăşurări de forţe. Gestul nu putea să scape „atenţiei” liderilor locali ai UDMR, care au lipsit in corpore de la eveniment.

Pagubă-n ciuperci, veţi spune, şi nu veţi greşi foarte mult. Numai că, în opinia multora ca mine, relaţiile interetnice pe plan local înseamnă foarte mult şi n-aş zice că ele pot fi riscate de o acţiune naţionalistă spectaculoasă, dar nemotivată îndeajuns. Am senzaţia că suntem la primii paşi spre o prăpastie interetnică pe care ne-o propune, cu condamnabilă uşurinţă, USL-ul domnilor Ponta, Voiculescu şi Antonescu.

Nu vreau să fiu înţeles anapoda de „cititorii în stele” ai presei româneşti din Covasna, dar cred că niciun partid sau o alianţă politică nu au dreptul să se joace cu destinele românilor şi maghiarilor din Har-Cov. Aici, desigur, mă gândesc în primul rând la UDMR, dar şi la partidele româneşti care ajung, efemer, la guvernare. Niciun locuitor al celor două judeţe n-ar vrea să retrăiască teribilele momente ale „războiului” interetnic din 1990. Iar când scriam, nu demult, că toţi românii din Covasna ar merita un Premiu pentru Credinţă şi Statornicie, ca semn al continuităţii şi rezistenţei lor într-un judeţ incomod (evit cuvântul ostil, pentru că nu confund oamenii de rând cu oamenii politici...), exact la acest aspect mă gândeam.

Sper, de aceea, ca noul prefect de Covasna să aibă înţelepciunea de a nu muşca din momeala naţionalistă generos oferită de politicieni iresponsabili din PSD, PNL şi PC.  Pentru că e foarte uşor de pornit un conflict interetnic, s-a văzut asta în 1990, dar este extrem de complicat să-l controlezi, să-l închizi, să refaci viaţa oamenilor din comunităţile respective, să o aduci la obiceiuri şi valori normale. Nu îi doresc asemenea experienţe prefectului Codrin Munteanu, aşa cum nu le doresc niciunui conjudeţean.

Ceea ce vreau să mai spun este că am apreciat întotdeauna deschiderea spre dialog şi compromis a fostei echipe de la vârful Prefecturii Covasna, formată din domnii György Ervin şi Valentin Ionaşcu, doi oameni diferiţi ca structură şi gândire, inclusiv politică, dar care au realizat un dialog eficient şi destule compromisuri pentru liniştea cetăţenilor. Nu voi număra niciodată – sunt destui alţii care o fac, cu inutilă pasiune – ce au pierdut românii şi ce au câştigat maghiarii (sau invers) sub un guvern sau altul, într-o perioadă de timp cam cât o legislatură normală.  Dar liniştea şi pacea interetnică nu au preţ, adică sunt nepreţuite – insist ca să înţeleagă şi cei care gândesc întotdeauna în trei culori, aşezaţi-le dvs. în ce cuvinte doriţi! Prin urmare, dincolo de pierderi şi câştiguri politico-electorale (pentru că aici ne aflăm, la urma-urmei), în Covasna, Harghita şi Mureş normalizarea relaţiilor inter-etnice ar trebui să guverneze acţiunile unei clasei politice de stânga, care se pregăteşte să preia Puterea într-o Românie debusolată de spectrul foamei şi al nedreptăţilor sociale de tot felul, moştenite de la „tătucul” primordial şi urmaşii lui liber-cugetători...