Nu pot să cred că românii sunt cei mai nefericiţi oameni din lume, cum încearcă să ne convingă un măreţ Institut mondial de cercetare şi sondare a opiniei publice. Nu ştiu după ce s-or fi luat ei, poate au sunat numai la bătrânii singuri şi la şomeri, care e clar că nu dau pe-afară de fericire, dar ceilalţi români, rădăcina şi tulpina viguroasă a naţiei, ăia unde sunt? Dormeau, poate, obosiţi de petrecerile nesfârşite de sărbători, poate aveau şi mici greţuri dar asta nu înseamnă niciodată că erau nefericiţi în sondaje.

Bun, să admitem că suntem printre cei mai nefericiţi oameni de pe Pământ, dar atunci unde-i aşezăm pe nord-coreeni, frate? Păi aţi mai văzut aşa concurs de bocete şi plânsete, un cor tulburător pe toate vocile lor piţigăiate, la moartea conducătorului iubit? Ăia nefericiţi, acolo durere şi suferinţă globală! Cum să compari nefericirea lor durabilă (doliul la moartea liderului suprem ţine trei ani în Coreea de Nord) cu micuţele noastre nefericiri cotidiene, traduse în general în subţierea mijloacelor ieftine de subzistenţă? Nu poţi compara, n-ai voie, e o blasfemie la adresa comuniştilor coreeni! Ăia plâng de bucurie şi când le dă guvernul un peşte mort, în vreme ce noi stăm la coadă nopţi întregi pentru genţi de fiţe. Ce să mai comparăm?!

Mă gândesc, însă, că am putea pune pe picioare o afacere frumoasă cu nord-coreenii, să le trimitem ce ne prisoseşte, de pildă câteva detaşamente (două sute de mii de persoane or fi multe?!) de bocitoare profesioniste, educate şi lucrate „ca la mama acasă” în vechi biserici din triste aşezări româneşti, trecute prin experienţe solide în sătucuri moldoveneşti, oarecum reticente la înmormântările cu orchestre de suflători minoritari  din sudul patriei şi terminând cu bocetul solid, puternic, convingător din satele bogate ale Banatului. Maramureşul şi Ardealul sunt excluse din afacerea asta cu bocitoare de export, la ăştia spiritul dacic încă mai dăinuie, plâng ei ce plâng la căpătâiul mortului dar nu-i ţine mult, o dau repede pe chef cu răchie sau vinars.

Putem să plusăm, le dăm drept bonus o presă bocitoare, e drept că neprofesionistă, de care ne-am cam săturat... Ne-ajung 20 de ani de bocete continue în Media, pline de falsuri şi făr de talent. Plus că, uite-acu mi-a venit ideea, îl putem împrumuta, ca specialist, şi pe Traian Băsescu. Sigur, nu acum, nu putem să-i facem fericiţi fără luptă electorală pe Crinuţ şi Victoraş, îl cedăm pe „nr.1” numai după încheierea mandatului, vă daţi seama ce frumos ar plânge preşedintele nostru pe umărul... Pe umărul cui? OK, atunci îl dăm şi pe „dragă Stolo”, ca să aibă dom preşedinte un umăr demn pe care să plângă ori de câte ori îl taie...

Ce ne-or da ei în schimb, nu ştiu foarte sigur acum, cred că se pot dispensa de nişte costume negre închise la gât şi nişte filme cu Kim Ir Sen şi Kim Jung-Il, ca să înţelegem şi noi ce-am pierdut când l-am omorât pe Ceauşescu...

Revenind la subiectul nostru de bază, ăla cu români nefericiţi, nu pricep în ruptul capului ce caută printre cei mai fericiţi oameni de pe planetă nigerienii şi ghanezii... E de înţeles că olandezii şi elveţienii au procente mari de fericiţi, dar ce să caute în top Nigeria şi Ghana?! Dacă n-am înţeles eu greşit, înseamnă că se dă lumea peste cap, am trăit vremuri în care ăştia erau cei mai nefericiţi şi asta nu era, evident, acum 1000 de ani... Se schimbă lumea, se schimbă oamenii, ne schimbăm şi noi. Am ajuns noi cei mai nefericiţi, şi nigerienii cei mai fericiţi! Asta mă face să cred că ni se trage de la Soare... Planeta Soare. Că la altceva nu mă duce, acum, mintea.