Încurcat într-o mare de minciuni, unul din craii de carton ai Opoziţiei unite a recunoscut, într-un final penibil, că preşedintele Băsescu nu a minţit când a afirmat că i-a propus funcţia de premier la consultările din 6 februarie. „Am considerat că e o propunere de băşcălie, neserioasă, o glumă prezidenţială, oricum eu n-o să fiu niciodată premierul lui Traian Băsescu, eu nu-s nici Boc, nici Ungureanu.”

Aşa e, Ponta nu se ridică nici măcar la înălţimea lui Emil Boc, ce să mai vorbesc de Mihai Răzvan Ungureanu. Uşurinţa cu care minte, acuză, retractează, corectează, amendează, fabulează ni-l recomandă mai degrabă ca veşnic candidat la „ceva” decât ca un premier sau preşedinte cu garanţii serioase. De ce şi cum să minţi când ştii că discuţia cu pricina, de la Cotroceni, a fost stenografiată şi înregistrată? De ce să spui o minciună, când trebuia să te aştepţi că ea va fi uşor descoperită?

Din prostie şi nu doar. A reacţionat defect, cum a mai făcut şi cu alte prilejuri, molipsindu-se de la celălalt „crai”, Pogoniciul Antonescu, din ce în ce mai nervos şi mai nesigur pe el. Aceşti doi oameni, care se văd conducând România în următorii 100 de ani, nu acceptă să facă niciun efort, nu acceptă nicio implicare majoră într-o situaţie care ar putea presupune, la un moment dat, salvarea României. Pentru că asta spun ei mereu, „vom veni la Putere şi vom scoate România din marasm”. Păi cum faci asta, dacă atunci când ţi se oferă ocazia, refuzi?

Nu-i place Băsescu? Multora nu le place, dar, până una-alta, Traian Băsescu e preşedintele României şi el, nu Antonescu, îl va desemna premier după viitoarele alegeri parlamentare, dacă USL va obţine destule voturi. Va refuza şi atunci? Nu, cu siguranţă nu va refuza. A şi declarat că va accepta funcţia de premier doar în toamnă, după alegeri. De ce atunci şi nu acum?

Cred că din cauza aceluiaşi Antonescu. Fără Pogonici lângă el, Ponta ar fi acceptat propunerea preşedintelui, punându-l pe acesta într-o poziţie total incomodă. Pentru că, fără îndoială, propunerea preşedintelui a fost făcută în răspăr, Traian Băsescu a riscat mult şi putea să piardă, dacă Ponta n-ar fi fost atât de fricos şi de strâns legat de Antonescu în ura anti-preşedinte care-i domină şi le întunecă orice urmă de raţiune şi bun simţ politic.

Sigur, n-ar fi ăsta singurul motiv. În joc sunt multe şi deloc mărunte interese. Până la toamnă lucrurile se vor mai aranja, Ungureanu va face tot ce va putea ca să ţină România pe linia de plutire, iar asta – speră cei doi – fără a afecta prea mult „scorul” USL la alegerile din noiembrie. Era mai complicat să preiei un guvern „din mers”, asumându-ţi riscuri consistente, de care Ponta şi Antonescu s-au temut mereu, decât să stai pe margine şi să critici, să te dai deştept, să le ştii pe toate şi, de fapt, să nu ştii şi să nu poţi nimic.

Un joc slăbuţ această propunere făcută de Traian Băsescu lui Victor Ponta, din care cred că nimeni nu va câştiga nimic. Cu siguranţă, însă, refuzul „crailor” Opoziţiei a adus un premier mult mai bun decât ar fi putut sau va putea fi vreodată Victor Ponta. Refuzul preşedintelui PSD de a-şi asuma riscuri ni l-a descoperit pe Mihai Răzvan Ungureanu. Fie şi pentru atât, frica şi calculele meschine ale şefilor USL, bazate pe posibilul eşec al acestui guvern, merită înţelegerea noastră, chiar dacă întreaga acţiune politică a Opoziţiei se desfăşoară împotriva interesului naţional. Dacă premierul Răzvan Ungureanu şi guvernul său vor produce reformele pe care ţara le aşteaptă şi vor readuce încrederea şi speranţa în rândul populaţiei, s-ar putea să fim recunoscători celor care, în februarie, au refuzat o propunere grăbită a preşedintelui Băsescu.