Nu ştiu exact cine are paternitatea ideii de a strânge laolaltă într-un consorţiu şcolar cele trei licee tehnologice din Sf. Gheorghe – Kós Károly, Puskás Tivadar şi Berde Áron – dar atât oamenii cu idei, cât şi cei care-i sprijină, merită felicitaţi şi lăudaţi. Este, în sfârşit, vorba de a realiza ceva concret pentru elevii care n-au loc la liceu sau, bravo lor!, nu doresc să-şi faulteze viitorul doar pentru a avea o inutilă diplomă de bacalaureat.

Ideea resuscitării învăţământului profesional este mai veche, cred că sunt vreo 7-8 ani de când tot o aud în varii exprimări, unul dintre susţinătorii ei fervenţi fiind chiar preşedintele Băsescu. Fostul ministru democrat-liberal al Învăţământului, Daniel Funeriu, a promovat ideea într-o lege, iar actualul ministru social-democrat Remus Pricopie a îmbogăţit-o, dând tinerilor şansa învăţării unei meserii care, la capătul a trei ani de şcoală profesională, să nu-i transforme în şomeri cu diplomă de bacalaureat. Iată cum, dacă nu refuzăm o idee bună doar pentru că înaintea noastră a avut-o altul, de altă culoare politică, putem face lucruri extrem de folositoare pentru o mulţime de copii care altfel s-ar pierde în „neantul” bine garnisit cu orgolii, dar total ineficient şi irelevant întreţinut de „geniile” neînţelese ale liceelor teoretice. Un lucru bun, pentru realizarea căruia ne-au trebuit 25 de ani. Dar care nici acum nu s-ar fi obţinut dacă autorităţile locale, respectiv primarul Antal Árpád şi, bănuiesc, Inspectoratul Şcolar Judeţean, nu s-ar fi ocupat îndeaproape de înfăptuirea lui practică.

Este a doua oară în decurs de două săptămâni când îl felicit pe primarul Antal. Prima oară s-a întâmplat după ce am asistat la impresionanta ceremonie de comemorare a Obeliscului construit, cu sprijinul Primăriei municipiului, în memoria celor 52 de copii evrei din Covasna deportaţi şi exterminaţi la Auschwitz în 1944, obelisc care şi-a găsit locul firesc într-un Parc al Holocaustului de care memoria noastră avea, măcar din când în când, nevoie.

În chestiunea consorţiului şcolar profesional, Primăria a avut un rol important, ocupându-se de editarea unui caiet informativ care cuprinde oferta educaţională a celor trei licee. Sunt convins că bunele oficii ale primarului Antal vor continua, în ideea reclădirii „culturii industriale” în oraşul nostru, cultură despre care începuserăm să cam uităm. „Avem nevoie de tineri care învaţă o meserie, nu doar de tineri care merg la facultate” – spunea dl. primar, ceea ce este extrem de adevărat. E bine că ne-am dat seama de cine avem nevoie, chiar dacă am gândit asta cu o întârziere de-un sfert de secol.

Cititorilor ziarului nostru, foarte atenţi la nuanţe, nu le-a scăpat „suceala” primarului Antal, care cu câţiva ani în urmă nu dorea industrie în oraşul Sf. Gheorghe. Cui se datorează această schimbare de opinie? – se întreabă ei. S-ar putea ca răspunsul la întrebarea asta să nu aibă o prea mare importanţă. Important cu adevărat mi se pare faptul că primarul nostru a încurajat şi a sprijinit realizarea practică a învăţământului profesional în municipiu. Dacă, în sfârşit, face omul ceva bun pentru comunitate, să nu-l mai întrebăm de ce, de când şi de unde...

Sigur, sunt doar câteva specializări pentru elevii români, cred că am numărat două (dulgheri-tâmplari-parchetari la Kós Károly şi lucrători în agroturism la Puskás Tivadar), dar este un foarte bun început. Cred că dacă numărul elevilor români care vor opta pentru învăţământul profesional va creşte, va creşte şi numărul claselor cu limba de predare română. Sunt convins că acest lucru se va întâmpla, pentru că nu trebuie să uităm un „amănunt” semnificativ: Guvernul României asigură elevilor o bursă profesională de 200 de lei lunar. Sumă care, pentru foarte mulţi copii şi părinţi, nu e deloc de neglijat. Ca să nu mai vorbim despre o realitate deja cunoscută: e mare nevoie de meseriaşi cu şcoală atât în Covasna, cât şi în ţară. Există şi la Braşov, şi la Cluj, şi la Timişoara asemenea şcoli profesionale, dar cererea este oricum mai mare decât oferta.