Nu ştiu dacă virgula din titlu era neapărat necesară... Cred că mergea şi fără, pentru că la acest moment Traian Băsescu şi Mircea Geoană sunt ca nişte maidanezi pe care noua lege adoptată în Parlament îi alungă din viaţa noastră. Preşedinţii Băsescu şi Geoană nu vor fi eutanasiaţi, lor li se pregăteşte altceva, ei vor fi trecuţi în uitare „forever”, ca să zic aşa, sau „pour toujours” – cum i-ar place „cinicului de la miezul nopţii”.

Dar nu despre uitarea celor doi va fi vorba în cele ce urmează şi nici măcar despre maidanezi, ci despre un sondaj de opinie care creditează USL cu 42% şi PDL cu 28% din intenţiile de vot ale electoratului care se va prezenta la urne în 2012. Ca să fiu cinstit, uitându-mă „primprejur” şi văzând cât de abulic este acest electorat, mie scorul cu care este creditat PDL mi se pare foarte bun, chiar peste aşteptări. De ce? Pentru că sunt foarte mulţi oameni pentru care Grecia, Spania, Italia, Anglia, Ungaria nu există. Pentru ei există doar promisiunile aberante şi lipsite de orice suport practic pe care le fac liderii USL. Această categorie de electorat nu vede măsurile de austeritate pe care toate ţările europene le-au luat sau se pregătesc să le ia. Nu sesizează, de pildă, că Ungaria se pregăteşte să ridice TVA la 27%, cel mai mare nivel din Europa! Puţini se întreabă: de ce se întâmplă toate astea? Or fi masochişti, perverşi, le-o fi plăcând guvernanţilor să-şi atragă antipatia şi ura oamenilor amărâţi? Le-o fi plăcând să fie înjuraţi non-stop, ameninţaţi, huiduiţi şi bătuţi cu ouă stricate prin pieţele publice de bugetari, de pensionari, de bolnavi, de tineri care-o duc mai greu decât pensionarii? S-au săturat de prea mult bine şi le convine acum să piardă alegerile, cum s-a întâmplat de curând cu socialiştii premierului Zapattero în Spania?

Mi-e greu să cred că s-ar putea răspunde „da” la vreuna din întrebările astea. Nu-i nimeni atât de nebun încât, odată ajuns la Putere, să nu încerce să rămână acolo. Iar pentru asta are nevoie de voturile populaţiei. Care voturi nu se pot aduna decât... Decât cum?! Aici e-aici, nu e deloc doar un răspuns, sunt mai multe variante.

Păi poţi să guvernezi pentru popor, să-i dai tot ce doreşte, să-i creşti salariile şi pensiile, să încurajezi creditele cu buletinul şi astfel îţi asiguri un loc în schimbătoarea inimă a alegătorului român. A făcut-o, ştim cu toţii, guvernarea PNL în anii din urmă. A fost bine? A fost, dar a venit criza şi binele s-a transformat repede în rău. A urmat o guvernare PDL austeră, haotică şi selectivă. O trăim şi acum. E o guvernare bună? Nu este, dar eu ştiu un lucru: dacă mâine vin la Putere Ponta şi Antonescu, tot austeritate ne-ar servi. Şi tot selectiv ar guverna, iar convingerea mea este că am trăi în acelaşi haos. USL ar menţine austeritatea nu pentru că are tendinţe sinucigaşe, niciun partid nu-şi taie singur „craca” electorală de sub picioare, ci pentru că nu ar avea alte soluţii. Pentru că tot sub stricta supraveghere a FMI şi UE ar trebui să guverneze, altfel nu suntem în stare şi cred că nici nu se poate la câte găuri avem de acoperit. Restul nu-i decât o necontenită luptă pentru imagine, pentru înşelarea poporului cu televizorul...

Aşadar, pasiunile electorale ale unora şi altora chiar n-au sens, pentru că jocurile nu le fac nici Băsescu, nici Ponta, nici Antonescu şi nici măcar Mugur Isărescu. Ei sunt doar nişte simpli actori într-un scenariu gândit şi făptuit de instituţiile financiare internaţionale. De Marea Finanţă, cum mai sunt ele numite. Bătăliile noastre politice sunt mici şi se datorează orgoliilor provinciale. Ne-am săturat de maidanezi şi vrem să-i eutanasiem, n-avem alte soluţii. Ne-am săturat de Băsescu şi Geoană şi vrem să-i eliminăm din viaţa politică. „Menirea mea este să scap România de Băsescu” – spune mereu Victor Ponta. Şi? Ar fi România alta, mai bună şi mai civilizată şi mai prosperă, sub o guvernare Ponta şi o preşedinţie Antonescu? Cu cea mai mare convingere spun: NU. Pentru că alţii, nu ei, hotărăsc destinele noastre, iar drumul pe care-l parcurgem este foarte strict delimitat. Nu avem, altfel spus, prea multe soluţii şi nici oameni providenţiali nu se mai nasc. Asta e, oricât de cinic pare.