Blonda de la Parlament (nu mai e demult de la Cotroceni, nu mai e nici a lui Cocoş, nu mai e nici măcar de la PMP...) se sinucide lent, dar zilnic, în direct, spre satisfacţia amatorilor de sânge politic pedelisto-pemepist, amestecat cu vagi dâre de Jack Daniels băsescian. Nu-mi dau seama, cred că nici ea nu prea ştie, ce-şi doreşte mai mult la ora asta Elena Udrea: să scape de puşcărie (lucru foarte greu de evitat, procurorii o cercetează şi pentru abuz de serviciu şi trafic de influenţă în afacerea Gala Bute, din 2011), ori să tragă după ea, în tenebre, cât mai multă lume – prieteni, inamici, nu mai contează, numai singură să nu fie. N-ar fi o dramă naţională sinuciderea politică a blondei, nici măcar dacă l-ar asocia ilegalităţilor comise şi pe Traian Băsescu (pentru cât de prost a gestionat relaţia politico-intimă cu Elena Udrea-Cocoş, fostul preşedinte merită să fie tras la răspundere), dar începe să fie o problemă de siguranţă naţională implicarea SRI în poveştile astea cu parfum de alcov politico-mafiot. Generalul Coldea va trebui să lămurească rapid acuzaţiile care i se aduc sau să demisioneze dacă e vinovat. Şi într-un caz, şi în altul asupra SRI va plana mereu o umbră de îndoială, acesta fiind rezultatul direct al amestecului unor înalte feţe din serviciile de informaţii în afaceri de presă şi în politică.

Ceea ce se-ntâmplă nu-i deloc bine, pică într-un moment extrem de delicat pentru Europa şi pentru întreaga lume. NATO are nevoie mai mult decât oricând de surse credibile de informaţii din România, războiul din Ucraina, terorismul musulman şi ofensiva rusească în Europa de est făcând din ţara noastră un „zid” la porţile viitorului posibil Imperiu eurasiatic. De aceea, NATO are nevoie de servicii de informaţii româneşti bine şi eficient conduse. De aceea, preşedintele Iohannis trebuie să se implice fără întârziere în numirea unor noi conduceri atât la SIE, cât şi la SRI. De aceea, de la conducerea SRI generalul Coldea va trebui să lipsească – chiar dacă nu e vinovat, s-a expus nepermis de mult în luptele „cocoşilor” din politica dâmboviţeană, ceea ce-l discreditează şi-l decredibilizează definitiv.

Spuneam că momentul dezvăluirilor explozive ale Elenei Udrea e foarte prost ales, iar pentru asta e suficient să te uiţi „peste gard”, la ce se-ntâmplă cu vecinii unguri. Premierul Viktor Orbán îşi doreşte să fie cât mai aproape de Vladimir Putin, în perspectiva intrării Ungariei într-un iluzoriu Imperiu condus de Rusia, ceea ce i-ar permite să promoveze autonomiile teritoriale din ţările cu minorităţi maghiare consistente. Apropierea de Putin e realizată deja, ţara vecină se pregăteşte să-l primească cu fast pe noul „ţar”, expediţia de pedepsire efectuată de cancelarul german Angela Merkel în Ungaria nu mai poate schimba mare lucru – singurul care poate interveni eficient între Ungaria şi Putin este doar poporul ungar, care a şi început să se agite, speriat de noile ambiţii imperialiste eurasiatice. Pe de altă parte, vicepremierul ungar Semjén Zsolt a cerut din nou, taman de la Cluj, autonomia Ţinutului Secuiesc, vorbind acolo despre dreptul minorităţii maghiare majoritare în Secuime de a trăi într-un Ţinut asupra căruia Guvernul de la Bucureşti să nu poată avea nicio putere.

Iată o situaţie foarte complicată, tradusă prin: *sinuciderea asistată de SRI a deputatului Elena Udrea; *implicarea unui judecător de la Curtea Constituţională şi a unor deputaţi din Parlamentul României în activităţi pro-ruse (e vorba de acuzaţiile care i se aduc judecătorului Toni Greblă, deputaţilor Lucian Şova şi Iulian Iancu); *fragilizarea SIE prin „aventura” iresponsabilă a lui Teodor Meleşcanu la alegerile prezidenţiale din toamna anului trecut; *discreditarea DIICOT prin acţiunile mafiote ale procurorului şef al acestei instituţii, Alina Bica; *amestecul unor demnitari ai statului ungar în politica noastră internă prin noi cereri de autonomie a Ţinutului Secuiesc. Toate astea dovedesc slăbiciuni evidente ale unui sistem informaţional, antimafia, juridic şi de siguranţă naţională în care românii aveau multă şi foarte multă încredere. Slăbiciuni de care nici România, nici UE, nici NATO nu aveau nevoie. Dar de care aveau foarte mare nevoie Ungaria, Rusia, Grecia – aceste ţări urmărind crearea unor breşe şi slăbirea sistemului de alianţe european, pentru atingerea propriilor scopuri.

În acest moment nu mai este vorba de hoţiile şi mânăriile unor demnitari, ci de siguranţa şi securitatea naţională. Tot ce putem spera este că sistemul informaţional n-a fost afectat iremediabil de corupţia din politica românească, iar preşedintele Iohannis va reuşi să fie, de această dată, mai puţin ardelean şi să grăbească procesul de numire a noilor şefi de la SIE, SRI şi DIICOT.