Lumea românească şi lumea ca lumea s-a tot întrebat, în ultima vreme, de ce şi de unde graba USL de a impune o moţiune de cenzură (costurile pentru finanţatorii partidelor din Opoziţie trebuie să fi fost foarte mari) pentru un guvern care fuseste învestit cu doar 80 de zile înainte. Putea fi şi Einstein în locul lui Ungureanu, tot n-ar fi făcut mai mult în condiţiile date. Acum întrebarea începe să capete răspunsuri. Cel puţin două: albirea lui Adrian Năstase în dosarele de corupţie care-l urmăresc de aproape 10 ani şi „caimacul” de pe revenirea la salariile bugetare din 2010.

Când ditamai ministrul desemnat al Justiţiei vorbeşte despre „pedepsirea procurorilor” care au îndrăznit să-i facă dosare celui mai cinstit, corect şi sărac politician român (după Ion  Iliescu, desigur), l-am numit aici pe Adrian Năstase, îţi vine să mai citeşti o dată, parcă n-ai crede din prima. Dar aşa e, acest tânăr cu apucături de comunist bătrân nu suportă ca legea să acţioneze şi în cazul prietenilor săi politici, al membrilor partidului din care face parte. Cum să-l pedepseşti pe Adrian Năstase, ideologul şi omul reprezentativ al PSD, PNL şi PC? Păi mai urmează Iliescu şi Voiculescu şi se duce dracului cea mai valoroasă halcă din societatea politică românească. Blasfemie, nenorocire, ce mai, la zid cu procurorii, lăsaţi-i pe ăştia, luaţi-i pe pedelişti, pe unguri, pe nemţi, pe tătari, n-aveţi voi atâtea „cojones” ca să-i judecaţi pe prea-cinstiţii pesedişti!

Şi s-ar putea să nu aibă organul respectiv. Justiţia, cu pesedistul Corlăţean la cârmă, este în mare pericol. Motiv pentru care vom fi în continuare monitorizaţi, verificaţi şi răsverificaţi de instituţiile europene. Ceea ce e foarte bine, pentru că de capul nostru nu putem fi lăsaţi. După cum nu putem fi lăsaţi să ne facem de cap nici în alte domenii, pentru că am ajunge foarte repede mult mai rău decât Grecia. Politicile economice promovate de o stângă populistă vindicativă şi lacomă sunt tot ce ne mai trebuia. Abia acum putem spune că le-avem pe toate!

Aşadar, după ce l-au albit pe Năstase, pesediştilor, liberalilor şi conservatorilor le mai rămânea de luat caimacul de pe acţiunea cu mare impact electoral „reîntregirea salariilor bugetarilor”. Păi cum să lase ei treaba asta pe mâna Puterii? Nu se face! Judecată corectă, politic vorbind, care nu rezistă unei logici minime, dar cine mai are acum treabă cu logica? Cine se mai gândeşte că banii pentru revenirea la salariile de altădată au fost făcuţi de guvernele Boc şi Ungureanu, care au avut curajul să-şi asume inclusiv riscul pierderii mandatelor? Sigur, Emil Boc ar fi putut uşor să evite cele câteva voturi care au dus la demiterea guvernului Ungureanu, dar asta ar fi însemnat nu doar muncă, ci şi inteligenţă politică. Inteligenţă care nu l-a dat afară din casă pe fostul premier Emil Boc.

Drept pentru care, bucuroşi nevoie mare, USL-iştii se pregătesc să ia caimacul de pe cafeaua pregătită de fostele guverne. Asta-i viaţa, problema e să ştie ce fac, iar aici nădejdea e doar într-un om: Florin Georgescu. Omul de la BNR este mâna dreaptă a premierului Ponta. Să vedem dacă vom rezista doar cu politici populiste de stânga, pentru că e vorba de o judecată simplă: ca să poţi da, trebuie să ai de unde. Adică trebuie să şi aduni, nu doar să risipeşti. Ştim, din experienţa celor 22 de ani de democraţie, că toate guvernele post-decembriste au cheltuit cu dărnicie, uneori cu nesimţire nişte resurse pe care nu ele le-au creat. Târziu, condamnabil de târziu s-a pus problema că trebuie să mai şi adunăm, nu doar să împrumutăm şi să risipim. Vom vedea, mai curând decât ne dorim, că împrumuturile şi risipa populist-electorală nu ţin la nesfârşit. Au spus-o chiar „corifeii” Opoziţiei, Ponta şi „ăla micu” din partidul lui Voiculescu: „Să revii la lefurile din 2010 în an electoral înseamnă mită electorală”. Aşa o fi, dar asta ar fi fost valabil doar dacă mita asta ar fi dat-o PDL-ul, când o dă guvernul USL se numeşte, simplu, grijă faţă de popor...

Aici e buba, jucăm tot timpul incorect, pe cel puţin două fronturi, aşa facem şi cu Justiţia, şi cu legile fără cap şi fără coadă, şi cu achiziţiile, şi cu contractele publice: e bun, e valabil doar ce ne convine nouă şi partidelor prietene, când nu se-ntâmplă asta aceeaşi lege e proastă, procurorii trebuie închişi şi judecătorii speriaţi, ameninţaţi, alungaţi. Asta e dreptatea şi justiţia pe care o propune şi ar vrea s-o promoveze USL. Norocul nostru e că nu-şi poate permite chiar orice, există o monitorizare care încă mai funcţionează!