Un personaj mereu vindicativ şi revendicativ faţă de tot ce mişcă prin politica locală se-arată a fi liderul Partidului Civic Maghiar, Kulcsar-Terza Jozsef. Săptămânile trecute îi împărţea pe maghiari în buni şi răi după reacţia pe care aceştia o aveau la o „manea” de slabă factură artistică, interpretată fără talent şi mai ales fără convingere, intitulată „Referendumul pentru Ţinutul Secuiesc”. Prefectul judeţului nu s-a speriat de ameninţările voalate ale liderului PCM-ist şi a atacat în contencios administrativ Hotărârea Consiliului judeţean Covasna cu privire la acest Referendum. Acţiune normală a Prefecturii, ignorată de Consiliul Judeţean, care se consideră stat în stat şi aşteaptă decizia unei instanţe judecătoreşti.

Supărat foarte tare pe prefect, Kulcsar-Terza Jozsef continuă războiul cu acesta de pe o poziţie de forţă inedită în peisajul etnico-politic judeţean: „Cer demisia prefectului Gyorgy Ervin”. Motivul? Acelaşi dintotdeauna: n-a fost bun maghiar când a refuzat să accepte o hotărâre ilegală a Consiliului Judeţean.

Ce-ar trebui să înţelegem noi din războiul ăsta oarecum fratricid? În primul rând, că PCM umblă cu presiuni şi ameninţări în scop electoral, se-apropie alegerile şi partidul ăsta atât de civic şi-atât de maghiar e în mare suferinţă. Prin urmare, votanţii trebuie urgent lămuriţi că salvarea „Ţinutului Secuiesc şi-a patriei-mamă cinstire” se află în mâinile bunilor maghiari din PCM. Cărora li se adaugă, eventual, adepţii eurodeputatului Tokes Laszlo, creator şi el de partid maghiar în Transilvania. Exclus UDMR, care s-a dat cu duşmanul şi-a uitat de interesele „Ţinutului autonom şi indivizibil” atât de mult dorit. În al doilea rând, că un lider de duzină cum este cel al PCM se consideră suficient de important în „ecuaţia” politică locală pentru a pretinde prefectului să demisioneze. Pe ce se bazează dl. Kulcsar când îşi arată cu aroganţă muşchii mi-e greu să pricep, dar, oricare ar fi substratul, mie nu mi se pare a fi de natură să ne îngrijoreze.

În schimb, ne poate face să analizăm cu mai multă rigoare şi mai mult pragmatism interesul electoral comun – anume acela de a ieşi de sub „dominaţia” locală udemeristă. Pentru că ceea ce face, de-o bună bucată de vreme, liderul PCM şi fraţii lui permanent răzvrătiţi nu este neapărat o noutate, dar introduce o nuanţă pe care e bine s-o avem în atenţie: împărţirea la trei... sau la patru, nici nu mai ştiu bine câte partiduleţe maghiare există la această oră. Şi toate vor participa la alegeri, după cât de războinice se-arată a fi.

În aceste condiţii, când forţa electoratului maghiar se divide, când UDMR nu mai este monolitul care a fost (plătesc şi ei preţul guvernării, n-au cum altfel...), e bine ca etnicii români să înţeleagă ce şansă mare li se oferă dacă se prezintă la vot şi se grupează cât de cât. În acelaşi timp, lecţia trebuie învăţată şi de partidele politice româneşti, care, dacă ne vor propune aceleaşi ciurucuri de candidaţi ca la ultimele alegeri (mă refer mai ales la cele locale, dar e valabil şi pentru cele generale), atunci vor pierde o şansă cu care s-ar putea să nu se mai întâlnească prea curând. Şi o vor pierde, de data asta, exclusiv pe mâna lor, pe orgoliile şi pe neputinţa lor.