Dacă nu ne întâlnim cu ungurii la fotbal, handbal, baschet şi alte sporturi „en vogue”, iată că ne supărăm etnic şi de la hochei. Care nu-i un sport de masă în toată România, ci doar în HarCov. Dar care aprinde suficiente pasiuni interetnice nu în Secuime, ci mai ales la Bucureşti...

Ca întotdeauna, habarniştii se aprind primii. La un turneu internaţional de hochei la nivelul echipelor naţionale, de la Miercurea Ciuc, Imnul României a fost primit cu indiferenţă de lumea prezentă în tribune. Normal, cine să cânte cu pasiune Imnul României la Miercurea Ciuc?! Să fim serioşi! Dar nu asta e problema, nici măcar faptul că nu l-au cântat hocheiştii echipei naţionale a României n-ar fi o jignire pentru cineva, la urma-urmei decât să-l cânţi ca Marcel Pavel mai bine deloc, nu? Ca să nu mai zic că în echipa naţională de hochei a României, din 26 de jucători 24 sunt maghiari... Ceilalţi doi sunt oarecum naturalizaţi, unul fiind de origine slavă, celălalt probabil moldovean (ca să nu zic tot slav...). Aşadar, revenind, nu tăcerea care a însoţit Imnul României ar fi problema, ci freamătul patriotic transformat într-un cor de 50 de jucători plus tribunele când s-a intonat Imnul Naţional al Ungariei! Adică jucătorii echipei naţionale a României tac la Imnul României şi cântă cu patos Imnul Ungariei... Cine dracu să mai înţeleagă ceva?

Doar noi, românii din Secuime, putem înţelege „drama” hocheiştilor care au ascultat de glasul inimii, nu de cel al raţiunii şi bunului simţ sportiv. Doar noi, cei care am albit în Secuime, ştim că Imnul României nu este nici fluierat, dar nici cântat de tribunele stadioanelor din Secuime. Nu se potriveşte. Le este mai aproape Imnul ţării-mamă... Ştiu să-l cânte, îi ştiu cuvintele, Imnul ăla le spune lor ceva... şi nouă altceva, e drept, dar asta-i situaţia! Doar noi ştim toate lucrurile astea, pentru că noi le trăim. Nouă, românilor din Secuime, ni se pune un nod în gât şi lăcrimăm când se cântă Imnul României la vreo ocazie. Lor, conaţionalilor maghiari, nu li se-ntâmplă asta. Când se cântă Imnul României tac cu indiferenţă, iar când se intonează Imnul Ungariei cântă cu patimă, din toţi bojocii. Asta e!

Iar pentru ca supriza neplăcută să fie de-a dreptul „terifiantă”, oficialii sportului românesc mai află că la competiţiile din judeţele astea două se intonează cu regularitate şi respect nedisimulat şi Imnul Secuilor. Hopa, asta nu aflaseră d-na Melinte şi dl. Morariu! Le ştiau pe toate despre românii şi maghiarii din HarCov, numai asta nu! Cu toate că se-ntâmplă de multişor... De ce nu ştiau cei de la Bucureşti treaba asta? De ce se aprind abia acum „patrioţii” de serviciu ai neamului românesc de pe la toate televiziunile? De ce iau poziţie abia acum preşedintele Autorităţii Române pentru Sport şi preşedintele Comitetului Olimpic Român în legătură cu tărăşenia asta veche din HarCov?

Întrebări retorice, la care nimeni nu va răspunde câtă vreme viaţa românilor din Secuime şi politica oficială a statului român vor depinde de  voturile a 30 şi ceva de etnici maghiari din Parlamentul României. Nu cred că Federaţia Română de Hochei se va desfiinţa, aşa cum promit „la cald”, în faţa camerelor de luat vederi, oficialii români. Poate că mai indicat ar fi să construiască şi să întreţină nişte patinoare, şi altele decât cel de la Miercurea Ciuc, dacă tot vor să avem hochei. Poate că ar trebui să existe patinoare moderne şi hocheişti profesionişti şi la Galaţi, şi la Iaşi, şi la Predeal... Poate că atunci şi acolo, la un meci România – Ungaria, tribunele şi jucătorii echipei naţionale a României vor cânta cu patimă Imnul României. Altfel e complicat, suntem obligaţi să revenim la raţiune şi bun simţ, care se găsesc din ce în ce mai greu şi în sport.

Nu o iau în tragic, pentru că noi ştim despre ce e vorba. Tragic e că nu ştiu ei... Şi când spun ei, înseamnă toţi cei care ar trebui să ne ogoaie nevoile şi durerile. Nu numai nouă, românilor din HarCov, dar parcă n-aş refuza ideea unei „discriminări pozitive”. Aşa, ca să înţeleagă şi ceilalţi despre ce e vorba, ce Imn se cântă şi ce Imn se tace într-un judeţ din inima României.