EDITORIAL. Imnul, drapelul, Ziua de care avem nevoie
M-am săturat să scriu despre steaguri româneşti şi secuieşti, despre imnuri româneşti şi secuieşti, despre tot ce îi încaieră şi-i desparte pe români şi secui într-un judeţ care nu se pierde identitar, dar nici nu trăieşte la un nivel acceptabil. Un judeţ în care românii nu se simt acasă, dar în care se încăpăţânează să trăiască şi să moară.
Nu mai voiam dezbateri pe imnuri şi steaguri, dar uite că nu mă lasă să tac d-na ministru Elisabeta Lipă şi dl. deputat Liviu Dragnea. D-na Lipă este o fostă mare sportivă, dar încă nu-mi dau seama cât de mare ministru. (Mă tot întreb de ce trebuie să pui miniştri ai Sportului foşti mari sportivi? Ce garanţii oferă ei?! Nici marii medici, ca să nu mai vorbesc de marii scriitori sau artişti, nu reuşesc să fie la fel de mari oameni politici, aşa că la ce bun să le strici reputaţia şi viaţa?!). D-na Lipă mă provoacă de vreo trei luni, de când a ordonat (e general, are dreptul...) ca la meciurile din competiţiile interne de baschet şi handbal să nu se intoneze Imnul de Stat al României, rezervat doar meciurilor internaţionale. Ca să nu se bage în „mocirla” etnică a luptelor cu steaguri şi imnuri secuieşti şi româneşti, d-na ministru face ca struţul când vrea să nu fie văzut: îşi bagă capul în nisip. A fost cel mai simplu mod de a se pune, iluzoriu, la adăpost după scandalul cu imnul secuilor la un meci de baschet de la Sfântu Gheorghe, cu siguranţă ştiţi despre ce-i vorba.
În replică, preşedintele PSD foloseşte momentul de slăbiciune al d-nei ministru propunând un proiect de lege care prevede intonarea Imnului de Stat al României şi la manifestările sportive din ţară. O poziţie corectă a d-lui Dragnea şi a PSD, de care o ţară normală n-ar fi avut niciodată nevoie, pentru că e absolut firesc ca Imnul de Stat să poată fi intonat de oricine, oriunde şi oricând fără teamă – cel puţin pe teritoriul patriei. (PSD lărgeşte aria de cuprindere a Imnului şi în şcoli, televiziuni, radiouri – ceea ce îmi aduce aminte de copilărie, când cântam la prima oră de clasă „Te slăvim Românie, pământ strămoşesc...”).
În noiembrie 2014, „Deşteaptă-te române” s-a cântat la pian într-o gară din Belgia şi lumea a fost încântată. Crede d-na ministru Lipă că n-ar fi „etnic corect”, că ar fi o discriminare să faci treaba asta în HarCov?! Dacă aşa crede Guvernul Cioloş, e-n regulă, nu ne opunem, dar să ni se spună, să ştim şi noi, să nu încălcăm legea şi principiile nescrise ale politicilor etnice corecte. „N-aveţi voie să cântaţi Imnul de Stat pentru ca să nu se cânte, în replică, Imnul Secuiesc. N-aveţi voie să agitaţi steaguri tricolore româneşti pentru ca să nu se agite, în replică, steagurile secuilor şi Ungariei”. Astea să fie învăţăturile ministrului Elisabeta Lipă către românii minoritari numeric din judeţele Covasna şi Harghita?
Nu mă îndoiesc că toate acţiunile ministrului Elisabeta Lipă în materie de sport, imnuri şi steaguri sunt gândite şi făptuite pentru buna reprezentare a sportului românesc, dar şi pentru înţelegere şi armonie interetnică în patria noastră. De ce mi se pare, atunci, că şi tehnocraţii, la fel ca miniştrii înregimentaţi politic, ignoră cu bună ştiinţă bucăţica de interes şi demnitate naţională cuprinsă în viaţa românilor din Secuime?! Ca să ne lămurim senzaţiile astea neconforme cu excesiva corectitudine etnică a d-nei Lipă, vom aştepta de la d-na ministru (foarte tăcută în ultima vreme...) un semn despre cum s-a gândit dumneaei să interzică Imnul României la competiţiile sportive din ţară fără să ia în calcul ce înseamnă Imnul de Stat pentru comunităţile româneşti minoritare în cel puţin două judeţe ale României.
Dacă hotărârea asta ar fi fost pronunţată de fostul ministru, d-na Gabriela Szabó, ar fi ieşit un scandal monstru. Aşa, ea a fost foarte vag tratată în Mediile româneşti. Şi totuşi, mi-o aduc aminte pe canotoarea Elisabeta Lipă lăcrimând când asculta Imnul României la diverse competiţii interne şi internaţionale. Ce s-a întâmplat între timp? Crede d-na ministru că vrajba interetnică iscată de steaguri, imnuri şi sloganuri „anti” pe teritoriul aşa-zisului ţinut secuiesc poate fi aplanată interzicând Imnul României?
Sunt curios ce se va întâmpla în continuare şi ce reacţie va avea d-na ministru când la meciurile de baschet ale echipei Sepsi Sfântu Gheorghe, ca să dau doar un exemplu, nu se va mai cânta Imnul României, dar tribuna va intona Imnul secuilor. Va fi „etnic corect” atunci, stimată doamnă? Şi-aş mai vrea să ştiu ceva: care va fi poziţia d-nei ministru dacă PSD va dori interzicerea intonării altor Imnuri decât cel al României la tot felul de manifestări, mai mult sau mai puţin sportive? Informaţiile care ajung la presă spun că s-ar putea să se-ntâmple şi asta, e an electoral şi partidele au mare nevoie de voturi... Mai mult, se coace o lege care să pedepsească cu închisoare de la unu la trei ani pe cei care defăimează şi nu respectă însemnele oficiale ale statului român: imn, drapel, Zi naţională şi altele asemenea, vom vedea în curând exact despre ce-i vorba. Să vezi atunci scandal interetnic şi acuzaţii de discriminare, să vezi atunci „România, stat terorist”!