N-am văzut om care să piardă fericit o funcţie care-i aducea bani şi, mai ales, putere. Banii ca banii, dar de Putere te desparţi al dracu’ de greu... Dar la alţii există demisii de onoare, există demiteri fără scandal, există o strângere de mână sau un picior în spate (care, atenţie, de multe ori înseamnă un pas înainte...) şi cu asta – basta! Pa şi pusi! Noi nu avem experienţa despărţirii rapide şi demne de o funcţie, noi ne agăţăm de scaunul acela cu toată forţa, cu toată energia, pilele şi cunoştinţele, trecem la şantaj dacă e nevoie şi altele de genul ăsta.

Cred că într-o asemenea situaţie ne aflăm şi acum, în penibila poveste cu demiterea lui Geoană de la şefia Senatului. Pedeliştii au încercat experienţa asta şi n-au reuşit cu niciun  chip, uite că acum „indezirabilul” Geoană e dat afară de chiar tovarăşii lui de partid şi de alianţă – oameni care văd departe şi cărora nu le place aerul de independent-prietenul-americanilor-şi-ruşilor pe care îl afişează, de-o bună bucată de vreme, Mircea Geoană. De fapt, lucrurile sunt simple de tot, făcute parcă pe înţelesul lui Crin Antonescu: Geoană e un perdant, perdanţii părăsesc scena sau se retrag în penumbră, pentru ei nu mai există o altă şansă, şi-atunci cum să nu te supere declaraţiile sforăitoare ale „prostănacului”, care se şi vedea atacând din nou Palatul Cotroceni?! Au şi USL-aşii dreptatea şi onoarea lor, nu poţi defila în permanenţă cu nişte perdanţi. L-au avut pe Adrian Năstase, omul şi-a pus cenuşă-n cap, l-a mai potolit şi DNA-ul şi-acum stă pe un fotoliu comod pe care n-are nicio treabă, îşi vede liniştit de găinile de la Cornu. Dar cum să-l suporţi pe unul ca Geoană, al cărui nume se asociază în acest moment, din nou, cu S.O.V., cu sutele de milioane de euro furate din buzunarele oamenilor săraci, cu rackeţii împuşcaţi pe dealurile Moldovei, cu puşcăria pentru delapidare şi spălare de bani, cu falimentarea Irealităţii TV etc. etc.?

Pentru că, odată Vântu priponit, odată scoase la iveală toate potlogăriile acestuia, cum să mai explice Mircea Geoană ce căuta la mafiotul ăsta acasă în chiar una dintre nopţile dinaintea alegerilor prezidenţiale? Sentinţa e deja ştiută şi e chiar credibilă: cu Geoană preşedinte, prietenul Vântu şi mafioţii lui ar fi condus de fapt ţara. Ceea ce, repet, nu-i deloc departe de adevăr. Faţă de ăştia, Traian Băsescu pare o fetiţă nevinovată de la Liceul Jean Monet, plecată în excursie la Predeal cu profesorul de sport Dan Voiculescu...

De-aceea cu Mircea Geoană e altceva, el va purta până la capătul drumului politic eticheta pusă de Ion Iliescu, confirmând-o cu fiecare pas. Cred că pasul la care se gândeşte acum este cum să scape onorabil din PSD (nu mai poate, s-a făcut de râsul lumii şi i-a băgat şi pe alţii în rahat) şi să arunce ancora în golful liniştit al UNPR, unde are prieteni buni de pe vremea când era mare în PSD. N-aş zice, totuşi, că alianţa de la Guvernare e atât de schiloadă şi de oarbă încât să nu simtă pericolul care-l însoţeşte pe Geoană în fiecare mişcare politică pe care o face. Omul ăsta poartă cu el un brâu de dinamită, nu trebuie decât să apese cineva un buton pentru ca totul să explodeze.

Aşa că trăim momente de maximă efervescenţă, ni se livrează la pachet, spre atentă digerare, doi „monştri sacri” ai scenei politico-financiaro-mediatice, Geoană şi Vântu. Primul exclus din PSD, al doilea exclus din afaceri... Staţi să vedeţi când vor începe să ciripească „apropiaţii” cuplului tragi-comic, cei care sugerează acum nume de foşti preşedinţi ai României, miniştri, parlamentari, ziarişti cumpăraţi cu bani buni de Sorin Ovidiu Vântu... Să vedeţi atunci distracţie maximă la Moguli TV!