Peste 50 de ani, spun nişte studii pe care n-ai de ce să nu le crezi, ţiganii vor fi populaţia majoritară în România! De ce mă trec fiori reci pe şira spinării? Nu-s şi ei oameni? Ba sigur că sunt, dar îmi displace profund să mă gândesc că nepoţica mea va trăi într-o ţară condusă, dominată şi impregnată de proastele obiceiuri ale unei populaţii needucate. Pentru că aici e riscul major, uriaş, imprevizibil al schimbării proporţiei etnice în România (să-i vedem pe maghiari, pe cine vor mai acuza ei atunci pentru modificarea structurii etnice a populaţiei...), aici e pericolul, în lipsa educaţiei. Acelaşi studiu oferea şi alte date, printre care una uşor recognoscibilă şi acum: copiii de ţigani nu se înghesuie la şcoală decât, eventual, atâta cât să înveţe să scrie şi să silabisească, adică cel mult patru clase, puţini se chinuie să termine şcoala generală şi foarte puţini reuşesc să facă liceul.

Ei bine, am pornit de la acest studiu pentru a atinge un alt subiect gingaş: exportul românesc de proaste obiceiuri. Sau, dacă vi se pare că sună mai bine, rezistenţa noastră la occidentalizare, completată de balcanizarea celor care vin în contact prelungit – mediul de afaceri, de pildă – cu românii la ei acasă. Cu diverse ocazii, printre care şi în vizita la Washington, preşedintele Traian Băsescu a tunat şi fulgerat împotriva companiei americane Bechtel, care a furat statul român printr-un contract „şmecher” pentru nişte autostrăzi. Ne-au fraierit de ne-au rupt americanii, e drept, dar a fost nevoie şi de băieţii deştepţi din Grădina Carpaţilor, că nu ne puteau fura singuri cei de la Bechtel. De fapt, noi i-am învăţat pe americani să fure, proastele noastre obiceiuri, hoţia şi traficul nostru de influenţă au dominat înţelegerea cu Bechtel. Păi ce să facă şi americanii ăştia, să refuze nişte milioane de dolari care li se aşterneau sub picioare?!

Revenind la ţigăneala clasei noastre politice, iată că ni se refuză intrarea în spaţiul Schengen tocmai pentru că europenii s-au săturat de proastele obiceiuri importate prin deschiderea necontrolată a graniţelor. Păi dacă noi abia îi suportăm, dacă nouă ne e greu să-i vedem şi să-i simţim pe lângă noi pe ţigani, ce să pretinzi de la europeni?! Uite că italienii, de pildă, s-au dedat şi ei mitei, şpăgii şi traficului şi i-au acceptat pe ţigani, contra-cost, pe lângă oraşele lor, în tabere de corturi mizere şi locuinţe din cartoane. Au importat, adică, o realitate românească tradiţională la noi, dar total nouă pentru ei. Au pus botul la ceva inele şi salbe de aur şi-acum nu mai ştiu cum să scape de ţigăneală. La fel au făcut francezii, care acum le dau câteva sute de euro ca să se-ntoarcă acasă.

Balcanizarea Occidentului va avea, însă, un final previzibil. Europenii nu se-arată dispuşi să mai importe nici ţigani, nici proastele purtări ale unei clase politice corupte şi lipsite de credibilitate; Olanda ne­-a stopat, deja, intrarea în Schengen anunţată pentru acest an, în vreme ce americanii evită diplomaticeşte să accepte modificarea statutului acordării vizelor pentru români, din acelaşi motiv: frica de ţigăneală.

Ca de obicei, reacţia autorităţilor la acest gen de realităţi deranjante este nulă – excepţie face doar şeful statului, dar pe el nu-l mai crede şi nu-l mai ascultă nimeni, pentru că e parte a „sistemului ticăloşit”, deci n-are dreptul să spună nişte adevăruri, trebuie să tacă şi să aştepte în linişte finalul mandatului... Ne întrebăm doar de ce ne izolează europenii şi oferim argumente eminamente politice, ignorând o realitate care începe să ne sugrume: peste câteva zeci de ani, s-ar prea putea ca România să se scrie cu doi „R”. Ceea ce n-ar fi neapărat o nenorocire dacă n-ar însemna şi întregul alai al clasicei Ţiganiade, transformată dintr-o epopee eroi-comico-satirică într-o adevărată tragedie naţională.