Sper din tot sufletul ca Iohannis să înţeleagă ce înseamnă cu adevărat să fii preşedintele României şi să facă puţină ordine în haosul în care trăim. Pentru mine, probabil şi pentru mulţi alţii, speranţa stă mai mult în societatea civilă decât în partidele tradiţionale. E drept, nici preşedintele nu mai este o speranţă reală, dar am sentimentul că implicarea lui mai activă în „afacerile interne” ale statului nu ar rămâne fără ecou. Şi spun acest lucru în ideea că iarna acestui an va fi una de totul sau nimic pentru ţară şi, implicit, pentru noi. Va fi un decembrie, încă un decembrie!, în care societatea civilă şi-ar putea impune punctul de vedere în politica românească.

Iohannis pare să-şi reintre în drepturile pe care a uitat că le are, afirmând public, la Timişoara cred, că nu va accepta, după alegeri, un premier cu probleme penale sau de altă natură legală. Asta înseamnă foarte mult, pentru că elimină din competiţie mulţi candidaţi de premier oferiţi de toxica alianţă PSD-ALDE. Doar două nume şi vă puteţi edifica: Liviu Dragnea şi CP Tăriceanu.

De ce e importantă (re)venirea la realitate a preşedintelui? Simplu: alegerile nu vor fi dominate clar, cum se afirmă în Media controlată de trinomul PSD-ALDE-Frăţia Penalilor, de social-democraţi şi aliaţii lor din libertate sau puşcării. Liberalii trec printr-o perioadă grea, mai mult decât complicată, prin dispariţia de pe scena politică a liderului Vasile Blaga. Dar au mari resurse pentru a depăşi momentele de cumpănă şi a obţine cel puţin 35% la alegerile din decembrie. Dacă la cifra asta adăugăm măcar 15% ale Uniunii Salvaţi România (acum sondajele le oferă „salvatorilor” în jur de 10%, cu tendinţă de creştere), uite că ajungem la minimul necesar pentru o fragilă majoritate parlamentară.

Şi încă un lucru care ar trebui să ne ofere măcar de doi bani speranţă: aş miza pe o participare bună la vot a celor care de obicei nu votează PSD-ALDE. Nu-mi cereţi să spun pe ce mă bazez, pentru că la ora asta încă nu-mi dau seama. Pur şi simplu mi-e imposibil să cred că românii sunt atât de buimaci şi manipulabili încât să voteze la nesfârşit gaşca de penali „în adormire” pe care îi va propune PSD-ul pe listele pentru Parlamentare. Nu pot crede că vor continua să-i voteze pe puşcăriaşii în devenire formaţi la şcoala socialist-penală condusă de Ion Iliescu - Adrian Năstase - Victor Ponta - Liviu Dragnea. Încă patru ani cu „emanaţii” capitalismului de cumetrie şi ne vom putea comanda crucile din ţintirimul în care va fi îngropată şi rapid uitată România post-revoluţionară.

Bine, veţi spune, şi ce s-ar schimba dacă-i votăm pe liberali, sau pe USR-işti – că alţii nu prea se văd la orizont? Sunt convins că nu e bine să ai idoli în politică, nu există oameni politici perfecţi. Dar ai voie să crezi că unii sunt mai buni decât alţii. De pildă, se vede cu ochiul liber că liberalii respectă statul de drept şi Justiţia, incluzând aici nişte criterii de integritate extrem de selective. Au scăpat de „piatra de moară” numită Vasile Blaga (un foarte bun organizator, dar cu o foarte proastă imagine publică) şi cred că vor avea timp să-i găsească un înlocuitor buldogului. Deci, liberalii pot fi o opţiune valabilă, rămân la ideea că nu toate partidele sunt o apă şi-un pământ, dac-ar fi aşa am putea să ne spânzurăm deja, cu toţii, în piaţa publică.

Mai e în joc şi USR-ul lui Nicuşor Dan. Un partid care pare a fi construit după alte principii decât cele vechi: fără compromisuri, fără tinichele, fără bătrâni „lupi de mare” ai politicii reevaluaţi şi reşapaţi. Poate fi o soluţie pentru tinerii dezamăgiţi de prestaţia partidelor clasice. Sigur, cu o condiţie: să fiţi conştienţi că în viaţa politică nu există îngeri. De-aici trebuie pornit, nu s-a descoperit încă „îngerul politic”. De fapt, ca să n-avem prea mult de suferit, ar fi bine să înţelegem un adevăr simplu: politica e o târfă ieşită la agăţat pe şoseaua Braşov – Sf. Gheorghe, pe la Lunca Câlnicului. Opreşti, te simţi bine o vreme (fiecare cu vremea lui...), după care începi să regreţi c-ai oprit... Nu s-a descoperit încă antidotul, vaccinul la politică, vindecarea se face greu, cu metode pe care ţi le vând la colţul străzii „peştii”, adevăraţii beneficiari ai farmecelor târfei numită politică.

Interesant şi nasol e că şi cu ea, şi fără ea – tot rău ieşi!