Ca să trăim într-o Românie curată şi prosperă, pe care Silviu Brucan o vedea posibilă în vreo 20 de ani de eforturi şi creaţie nestăvilite, ne mai trebuie încă 20 de ani – asta dacă toate funcţionează ca un ceasornic elveţian. Brucan n-a greşit decât cu o generaţie, adică n-a bănuit că, după ce Emil Constantinescu promitea, în 1996, că nu vor mai exista generaţii de sacrificiu, se vor găsi nişte români hoţi, proşti, leneşi, inculţi şi aroganţi care să mai scoată din „jobenul” politicii dâmboviţene încă o generaţie, dacă nu cumva chiar două, de sacrificiu.

În această situaţie aflându-ne ar trebui să mulţumim şi să ne închinăm celui mai nou Dumnezeu pe care-l are poporul român: Direcţia Naţională Anticorupţie. Vi se pare că nu sună bine? De ce? E condusă de o femeie şi o femeie nu poate fi Dumnezeu? Adică Laura Codruţa Kovesi este discriminată? Adică procurorii de la toate parchetele, câte-or fi ele, care ne trezesc dimineaţa cu descinderi mascate şi ne adorm în zăngănit de cătuşe, nu pot fi şi ei nişte dumnezei mai mici? Adică nu vrea poporul român încătuşarea şi pedepsirea tuturor politicienilor hoţi (de hoţii de buzunare şi ăia care ne umblă prin case am şi uitat, cred că Poliţia nici nu-i mai arestează, nu mai au loc în închisori...) pe care i-a format sistemul mafiot dâmboviţean?

Ba vrea, cum să nu vrea, poporul vrea sânge şi suferinţă de politician hoţ mai mult decât îşi doreşte telenovele turceşti la orice oră din zi şi noapte. Poporul vrea cătuşe şi lacrimi de la politicieni şi rudele lor, până la a şaptea spiţă. Şi are dreptul să le vrea, pentru că poporul suferă de foame de dreptate. O suferinţă ancestrală, căreia n-a prea reuşit să-i pună capăt niciun „domn pământean” până la această oră. Nici măcar Iohannis, dar el încă mai are timp!

Ei bine, în disperare de cauză poporul şi-a găsit un dumnezeu vizibil, pipăibil, înjurabil fără teamă de păcat. Noul dumnezeu încearcă să ostoiască foamea de dreptate a poporului setos de sânge vinovat. Şi bine face. Şi bine că o poate face. Dar DNA nu se va descurca de una singură, DNA trebuie ajutată. Nu cu sfaturi şi încurajări anonime speriate de propria identitate, ci cu mintea limpede şi cu fapte concrete. Cum ar fi o nouă lege a finanţării partidelor şi o nouă lege a partidelor politice. Niciun Dumnezeu, oricât de Sfânt şi oricât de DNA ar fi, nu va reuşi să oprească traficul de influenţă şi furtul din bani publici, practicat pe scară foarte largă de politicieni, dacă Parlamentul – iată o instituţie care a pierdut ocazia să fie Dumnezeul românilor... – nu va reuşi să producă cele două legi sus-amintite într-o formă şi cu un fond care să excludă posibilitatea partidelor de a fura, de a-şi primi „zeciuiala” de la miniştrii şi toţi funcţionarii publici pe care i-au promovat, cărora le-au dat o pâine albă de mâncat.

Ştim cum funcţionează sistemul încă de pe vremea sultanilor otomani: cei care îşi doresc o funcţie, o „dregătorie” care să-i căpătuiască trebuie să meargă la şefii de partide sau consilierii lor cu bani pentru campania electorală, pentru sediul partidului, pentru buzunarul larg al şefilor. Metoda se practică la absolut toate partidele şi pentru toate funcţiile cât de cât importante. (Să nu mint, s-au cerut bani şi de la candidaţii partidelor din Covasna, dar, săraci şi minoritari fiind, respectivii au fost, de cele mai multe ori, iertaţi.) Cu alte cuvinte, până nu terminăm cu „banii pentru partid” nu se va termina nici cu corupţia din interiorul partidelor, transferată apoi în instituţiile statului. Gândiţi-vă, de pildă, că un funcţionar aşezat de partid într-o funcţie de secretar de stat, să zicem, cotizează la partidul care l-a promovat cu un procent din leafă sau din venit: 10 sau 20%, după cum se negociază şi după cât de mare e foamea de bani la partid.

De aceea este nevoie de o nouă lege a finanţării partidelor şi o nouă lege a partidelor politice, care să ofere transparenţă şi legalitate procesului politic. Dacă Guvernul Ponta, sau cel care va veni după el (eu încă sper să nu-l apuce 2016 în fruntea cabinetului), nu vor dori să dea României aceste legi esenţiale, atunci e bine să ne aşteptăm la „desacralizarea” DNA, pentru că această instituţie are limitele ei, nu va reuşi să aresteze la nesfârşit politicieni şi oameni de afaceri bazându-te doar pe denunţuri, interceptări şi stenograme mai mult sau mai puţin interesate. Dacă legile despre care vorbeam nu vor apărea cât mai curând posibil, DNA va începe să dea rateuri, ceea ce n-ar fi deloc bine pentru o Românie în care corupţia a înflorit precum o livadă de cireşi de mai în Japonia.

Ştiu, pe unii îi interesează semnificaţia mafiot-ezoterică a degetului pe nas, pe alţii susţinerea condiţionată a fostului preşedinte faţă de Elena Udrea, în aceste zile Elena e-n toate, în tot ce mişcă şi creşte sub soare... Dar Elena va intra la arest, apoi, poate, la puşcărie şi gata, piesa se va fi jucat în aplauzele mulţimii. Vor reveni în actualitate senatori şi deputaţi care nu renunţă la imunitate cu niciun preţ (Markó Attila s-a transferat în Ungaria, Varujan Vosganian s-a dat urât în spectacol ieri, în Senat, ameninţându-şi colegii), ne vom îndrepta atenţia spre alte decizii aberante ale Guvernului Ponta, vor ieşi la iveală alte şi alte fapte de corupţie. Pe care niciun Dumnezeu, fie el şi DNA-ul Codruţei Kovesi, nu va reuşi să le stăpânească în lipsa unor legi corecte, eficiente, transparente privind finanţarea şi funcţionarea partidelor politice.