ACTUALITATE 30 septembrie 2014

EDITORIAL. Despre pensii într-o ţară a celor care se descurcă

de Dumitru Manolăchescu | 516 vizualizări

Pensionar-sarac

Astăzi este Ziua mondială a persoanelor vârstnice. Pe vremuri nu se ştia decât de Ziua Recoltei, acum 1 octombrie a devenit un reper pentru bătrâni. Nu ştiu dacă-i bine sau rău, probabil că e bine, arată un soi de respect pentru vârstnici.

O toamnă a vieţii ne aşteaptă pe toţi. Cea trăită acum ni se pare cea mai complicată, din motive care ţin sau nu de noi. Par sibilinic, dar mă voi explica: fiecare generaţie trăieşte un sacrificiu. Pe unii i-au marcat războaie, foamete, epidemii. Pe alţii – revoluţii, schimbări dramatice de „macaz politic”, dar şi inconsecvenţe în privinţa legilor care instaurează mult dorita „egalitate” în drepturi a pensionarilor. Vorbesc despre pensionari pentru că, de regulă, ei se consideră sacrificaţi şi nedreptăţiţi de toate guvernările posibile. Ceea ce, în bună măsură, este perfect adevărat. Despre ceilalţi sacrificaţi, tinerii, cu alt prilej.

Aşadar, ţine de pensionarii anului 2014 să-şi rostuiască bănuţii puţini primiţi drept răsplată a muncii lor de 30-40 de ani. Ţine de cât, cum au muncit şi ce leafă au avut. Dar câtă vreme pensia medie este puţin peste 800 de lei... Ce speranţe poţi avea, ce planuri şi ce „minuni” poţi face ca să-ţi ajungă aceşti bani pentru hrană, întreţinere, utilităţi, medicamente?! Exclud din calcule hainele, dulciurile şi micile „extravaganţe”, cum ar fi un pahar de bere, cu soţia, la terasă. Ce mai rămâne? O viaţă cenuşie, ternă, cu spectrul foametei zilnice mereu în faţă. Nedrept şi frustrant.

Ca să nu mai fie atât de nedrept şi atât de frustrant, toate guvernările post-revoluţionare s-au gândit să repare ce-au greşit ceilalţi. Din reparaţie în reparaţie am ajuns, însă, nicăieri. Adică n-am făcut mare brânză, pentru că pensia medie de 840 de lei nu ajunge nicicum să trăieşti mediu – nici bine, nici rău. Pensia medie ajunge atâta cât să trăieşti prost. Ar fi incorect din parte-mi să arunc vina pentru mizeriile pe care le trăiesc pensionarii exclusiv pe spinarea actualei guvernări. Guvernul Boc a tăiat salarii şi a micşorat unele pensii în vreme de criză. Guvernul Ponta „face dreptate”, dă înapoi ce-a tăiat guvernul Boc. De-aici mai ies nişte zeci, eventual sute de lei în plus pentru nişte pensionari norocoşi. Majoritatea, însă, n-au noroc şi nu primesc decât indexarea cu inflaţia. Asta-i situaţia, poţi acuza cât vrei şi pe cine vrei, realitatea este cea pe care o trăim în fiecare zi a vieţii noastre şi pe care guvernele încearcă să ne-o ascundă: pensiile românilor, şi nu doar ale lor, nu au susţinere în economia reală. Asta înseamnă că, peste vreo 25-30 de ani, când cei care se lăfăie acum în piloane de pensii şi promisiuni nenumărate se vor pensiona la rândul lor, va fi o problemă pentru orice partid va guverna atunci să găsească bani pentru pensiile astea.

E o realitate pe care ar trebui s-o ştim, să ne obişnuim cu ea. O realitate mult mai complexă decât pare la prima vedere, pentru că nu ajunge să aduni şi să scazi nişte cifre. E nevoie de politici pe termen lung pentru a-i încuraja pe tineri să muncească, să se căsătorească, să facă prunci. E nevoie să crească natalitatea, dar asta înseamnă să oferi tinerilor o speranţă într-o viaţă mai bună pentru ei şi pentru cei care se vor naşte. Ce facem pentru asta?! Răspunsul este, evident, descurajant. Şi mai descurajant este că nimeni nu pare să vadă cât de mult ne vindem viitorul, cât de mult îi îndatorăm pe copiii noştri şi pe copiii copiilor noştri.

Sunt peste 5 milioane de pensionari şi vreo 4.300.000 de angajaţi în România anului 2014. Aceşti puţini angajaţi susţin pensiile celor mulţi. Şi susţin nu doar pensiile mici şi medii, ci şi pensiile uriaşe ale „norocoşilor” care au reuşit să se-nvârtă după cum bate vântul politic. E frustrant şi nedrept să citeşti că unul are o pensie de 15.000 de lei dar n-a contribuit în viaţa lui activă la pensia asta, ci a primit-o „cadou” pentru că e judecător, procuror sau a avut importante funcţii în magistratură. E prea mare diferenţa între 800 şi 15.000... Bate la ochi, jigneşte, supără. Ei şi ce dacă?! N-aude nimeni, nu vede nimeni, magistraţii şi-au fixat pensiile astea şi nimeni nu i-a contrazis. Cine să se pună cu Justiţia?!

E 1 octombrie şi persoanele vârstnice aşteaptă de la Guvernul Ponta să dea ceva, cumva, oricât, numai să dea, să nu ia. Vorba unui cititor pe covasnamedia.ro: şi 5 lei dacă-ţi dă guvernul, sunt bani daţi, nu luaţi, iar pensionarul se mulţumeşte cu atât de puţin... Iar Guvernul va da, nu va lua, pentru că e campanie electorală şi pentru că nu e criză economică. Şi pentru că are nevoie de pensionari la urne, în noiembrie, pentru a-l vota pe Victor Ponta. Cum se vor susţine pensiile noastre peste 10-20 de ani?! Vom vedea, ne descurcăm noi, „poporul ăsta se descurcă, domnule preşedinte” – zicea premierul Ponta acum câteva luni, argumentând cârlăneşte un răspuns pentru care nu se pregătise. Vom vedea, vor vedea, veţi vedea – toate se pregătesc pentru un viitor pe care nici măcar nu ni-l imaginăm. În rest, ne zbatem voioşi într-un prezent insalubru, frustrant şi nedrept.

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.