E o nebunie întreagă în lumea asta, se indignează cei mulţi şi aproximativ săraci (sunt mult mai chivernisiţi decât noi, de pildă, ceea ce înseamnă că nu ştiu gustul sărăciei adevărate), ies în stradă, protestează, demonstrează, dau foc, rup poze şi lozinci, strigă şi blestemă. Dacă-i întrebi ce vor nu prea ştiu, e sigur însă că duşmani le sunt băncile şi sistemul. Adică totul.

Sunt supăraţi pe băncile nesimţite, care exploatează oamenii de rând. Corect, au dreptate. Sunt supăraţi şi pe sistemul nesimţit care protejează băncile nesimţite. Şi-aici au dreptate. Sistemul a pompat sute de miliarde de dolari în băncile gata să falimenteze, care şi-au dat bonusuri de milioane... Urât, dar când ştii că fără tine nu se poate, altfel vezi lumea şi nevoile ei! Problema indignaţilor din lumea-ntreagă e, însă, că n-au soluţii, nu propun nimic pentru înlocuirea sistemului ticăloşit.

Mie mi se pare că se indignează cei care n-au mai făcut-o de mult, cei care s-au mulţumit să trăiască bine cu ajutorul băncilor şi al sistemului. Aici parcă nu mi se mai pare corect. Ani de zile au beneficiat de sistemul bazat pe forţa capitalului bancar, iar acum, când criza se extinde ca o molimă, aceşti oameni se indignează şi pun de-o anarhie cât o revoluţie mondială. Mai ceva ca la Republica din Ploieşti... (Genial Caragiale ăsta, a prevăzut totul!).

Nenorocirea e că indignarea şi anarhia se mişcă într-un cerc agresiv. Iar agresivitatea este apanajul revoluţiilor. Care revoluţii urmăresc schimbarea sistemului ticăloşit. Cu ce? Aici e-aici. Ei n-au avut parte de comunism şi nu pricep ce li se poate întâmpla. Iar o societate între comunism şi capitalism, de tipul social-democraţiei nordice, nu se poate pune în operă de pe-o zi pe alta, lumea nu e pregătită pentru aşa ceva. Aşa că, în loc de altă societate, mai bună şi mai dreaptă, mişcarea indignaţilor va da în anarhie agresivă, de genul „dă-i la cap, adică el de ce să aibă şi tu nu?”.

Partea hazlie a poveştii vine tocmai din China. Aflate într-o permanentă căutare a binelui şi prosperităţii pentru cei care muncesc, autorităţile chineze dau sfaturi occidentalilor asaltaţi de indignaţi: „Ceva se-ntâmplă la voi, oamenii trebuie ascultaţi, nu brutalizaţi”. Să fie ei, oare, urmaşii celor care au omorât mii de tineri nevinovaţi pentru că demonstrau în piaţa Tien an Men?! Greu de crezut. Şi totuşi...