Turmentat cum sunt în fiecare clipă a vieţii mele de observator lucid al deprimantei realităţi mioritice, nu mă mai întreb „eu cu cine votez?”. Am trecut la o categorie superioară: „Bă, eşti prost, chiar sunt alegeri duminica asta?! Chiar votăm pe 5 iunie?!”. 60% dintre români nu ştiu că duminică sunt alegeri locale. E un sondaj personal, l-am făcut pe o stradă circulată de vaci, boi, oi, măgari, capre şi ciobani. Printre aceste creaturi miraculoase se strecurau cu greu maşini scumpe, de fiţe şi fiţi care-şi fac concediul la munte. Că tot stăteau ei şi tot mă plimbam eu de-amboulea, m-am dat deştept şi informat: „Ştiai că duminică ne votăm primarii şi consilierii locali?”. Habar n-avea omu’. Unii, politicoşi, s-au oferit să voteze acolo, pe loc. Le-am explicat că nu se poate, sunt alte întruchipări ale milei Dumnezeieşti care le cer votul, nu de vacile, oile, măgarii, boii şi caprele care nu-i lăsau pe ei să circule cu maşinile pe drumurile comunale era vorba...

O campanie electorală mai tâmpă nici c-am văzut în aceşti 26 de ani de libertate cenzurată. Şi le-am văzut pe toate, la câteva am participat activ. Era viaţă, frate, era activitate, era acţiune, era iniţiativă. Nu dormea lumea, nu căsca ochii aşteptând o replică a vreunui moderator pus pe mişto, din plictiseală. Vedeai lupte de stradă, maşini cu megafoane alergând bezmetic pe străzi, preoţi rumegând în bărbi lungi rugăciuni scurte pentru unul sau altul dintre candidaţi. Era veselie, era disperare, erau evenimente care te scoteau din anonimatul cotidian. Afişele şi panourile electorale te agresau la fiecare pas, după fiecare colţ te pândea un rânjet flămând de candidat sătul să tot aştepte, n-aveai timp să dormi mergând.

Ce-avem acum? Nici măcar afişe, de panouri nici vorbă. Nu că le-aş duce dorul, pentru că la noi în Sf. Gheorghe nu prea vezi şi nici nu prea citeşti alte figuri şi alte vorbe decât cele cunoscute, pe care ori le înţelegi, ori nu... tot aia e, nu contează votul tău, responsabilii cu majoritatea locală rezolvă. La noi nu pot fi surprize, exclus să ai emoţii, iese cine vrea Partidul Conducător.

Singura necunoscută se referă la viceprimarul municipiului, mai exact la etnia lui. Se poartă negocieri şi se fac tranzacţii. Ce să facem, cum să facem să avem şi noi, românii, un viceprimar? Păi, dacă chiar îl vrem, să votăm. Habar n-am de ce ar fi mai bun un viceprimar român decât unul maghiar, sau viceversa, oricum fac numai ce hotărăşte majoritatea locală, dar să zicem că ni s-ar ridica nivelul orgoliilor cu iz patriotic dacă l-am vedea, de pildă, pe Mădălin Guruianu viceprimar. Îl dau pe Guruianu vice la municipiu pentru că eu pe el îl votez, chiar dacă liberalii au dezamăgit cumplit; Antal Árpád n-are nevoie de votul meu, iar alţi candidaţi care să merite un vot util nu prea cunosc.

O campanie ternă ca o şosea asfaltată prin deşertul Atacama. Rişti la orice pas să adormi, atenţia nu îţi este trezită de nimic, e cald, lumină şi ţi se pare că visezi. Asta să fi vrut Guvernul şi partidele cu noi?! Vor să dormim, nu să gândim? Vor să nu ştim că-s alegeri, să nu ştim cu cine şi de ce votăm? S-ar putea să vrea asta, îmi spunea cineva că la alegerile de duminică se vor prezenta doar membrii activi ai partidelor, aşa-numitele „nuclee dure”. Ce partide au asemenea nuclee? PSD şi PNL, desigur. Aici să fie blatul? Posibil, dacă ne gândim cât de târziu s-au trezit liberalii să-şi dorească un vot în două tururi de scrutin la „locale”!

Dar nu mai contează, dacă v-aţi hotărât să mergeţi la vot votaţi ce vă trece prin cap, viaţa noastră în comunitate nu se va schimba indiferent ce etnie vor avea primarul, viceprimarul, consilierii locali. Vom trăi mai bine sau mai prost nu pentru că primarul e ungur şi viceprimarul român, viaţa noastră e rânduită prea puţin la nivelul primăriilor şi consiliilor judeţene; aşa că, dacă nu vin bani de la bugetul statului nu poţi face mare lucru – că de atras fonduri europene fără să furăm nu ne pricepem... De fapt, alegerile locale sunt câştigate întotdeauna de posesorii de ajutor social, ei sunt singurii care votează cu convingere, în număr mare, prea mare, şi întotdeauna cu cine trebuie – adică, de obicei, cu primarul în funcţie.

Nu uitaţi, deci: chiar dacă nu vedeţi prea multe afişe prin oraş, chiar dacă nu auziţi larmă şi strigăte pe drumuri, pe sub balcoane, să ştiţi că duminică ar fi bine să vă duceţi la secţia de votare, să vă votaţi primarul şi consilierii locali. Românilor le spun asta, maghiarii n-au nevoie de îndemnuri, ei ştiu ce au de făcut. Nu poţi trăi bine într-o localitate în care primarul şi consilierii sunt aleşi de cei care votează doar pentru că altfel nu mai primesc ajutoare sociale! Nu de Sf. Gheorghe e vorba, dar sunt destule aşezări în judeţ în care vorbele mele ar trebui să aibă ecou... Şi atenţie! Alegerile au în acest an un singur tur de scrutin, primarul poate fi ales doar de rude şi amicii interesaţi! Asta înseamnă că e de-a dreptul periculos să vă încuiaţi în casă duminică...