De câte ori se-agită apele cu primarii noştri prinşi la furat îmi vine în minte întrebarea esenţială în asemenea cazuri: ce ţi-ai dori, cetăţene, un primar cinstit dar prost, care nici nu fură, dar nici nu face nimic pentru aşezarea pe care o păstoreşte, sau unul care mai bagă şi-n propriul buzunar, dar reuşeşte să schimbe în bine viaţa oamenilor din respectiva aşezare?! Evident, întrebarea asta are un schepsis: porneşte de la ideea că un primar deştept, cinstit şi onest nu poate fi în acelaşi timp bun gospodar şi om al cetăţii. Din păcate, ideea asta se verifică în practică... Răspunsurile la întrebarea asta ar bulversa, sunt sigur, orice cercetare socio-politică, demonstrând că pe români şi maghiari nu-i interesează cât fură primarii, dacă ei sunt buni gospodari şi lucrează în folosul oamenilor.

Şi-atunci, ce ne rămâne de făcut în cazul Antal Árpád? Cu siguranţă, nu rămâne decât să aşteptăm verdictul unei instanţe de judecată. Până atunci ne putem exprima solidaritatea, frustrarea, mânia, revolta şi tot ce mai bântuie conştiinţele treze, dar împărţite, ale locuitorilor urbei. Putem să credem că aşa a vrut soarta, dar fatalismul în politică nu dă niciun rezultat. Putem să credem, pur şi simplu, în omul Antal Árpád şi să nu credem în profesionalismul celor de la Curtea de Conturi sau de la DNA. Putem să deplângem acţiunea acestor instituţii, care, iată, ne privează pentru cel puţin 60 de zile de munca eficientă a unui primar care a făcut multe lucruri bune pentru oraşul nostru. Putem să credem orice, câtă vreme libertatea de exprimare ne este asigurată prin Constituţie.

Dar asta va funcţiona până la un verdict al instanţei judecătoreşti. Şi va funcţiona cu rezultate foarte proaste pentru consilierii solidari cu primarul, dacă verdictul instanţei va fi, la final, „vinovat”. Va însemna, de fapt, ori că aleşii sunt pe-o mână cu primarul la fărădelegi, indiferent de partidul din care fac parte, ori, în cel mai fericit caz, că aleşii habar n-au ce hotărâri se iau în Consiliul municipal. Şi într-un caz, şi în celălalt, oprobriul public îi va însoţi pe consilierii de etnie română – la ceilalţi fiind vorba, e clar, de o solidaritate bazată exclusiv pe apartenenţa etnică; după cum ştiţi, acest tip de solidaritate nu poate fi criticat, combătut sau înfierat, instituţiile statului veghează să nu discriminăm...

Nici pe mine nu mă bucură ce i se-ntâmplă primarului nostru. Nu m-a bucurat nici ce i s-a întâmplat, de pildă, primarului Braşovului, George Scripcaru, un om care a făcut din Braşov un oraş cu adevărat european. Dar Scripcaru e judecat pentru afaceri necurate şi n-aş crede că va scăpa basma curată din încercarea asta. Se vorbeşte despre candidatura lui ca independent, dar nu cred că va mai intra într-o asemenea luptă. După cum nu cred că Antal Árpád îşi va mai dori un nou mandat de primar; nu era el foarte lămurit în privinţa asta nici înainte de a fi pus sub control judiciar, acum va fi atras cu atât mai puţin de perspectiva unei noi candidaturi la primărie.

Bun, cu ce ne alegem noi, cetăţenii oraşului, din toată tărăşenia asta? Aici avem mai multe răspunsuri, eu o să vă spun doar două: *cu sentimentul că în ţara asta se face dreptate, chiar dacă asta ne costă pe toţi *cu sentimentul că în ţara asta cine munceşte e musai să greşească, dar pentru asta n-ar trebui băgat la penal. Veţi mai găsi destule altele, situaţia e destul de complexă, din toate punctele de vedere. Se-aud deja ecouri despre scenarii politice la nivel înalt, despre interese absconse şi comploturi în arena luptelor interetnice. Daţi-mi voie să nu cred în fantasmagoriile astea, bune doar pentru un public naiv-credul. Până una-alta, însă, primarul Antal Árpád beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, pe care va trebui să o respectăm cu toţii.