Nu v-aş putea spune foarte exact ce cred despre subiectul fierbinte al ultimelor zile – confruntarea directă dintre VV Ponta şi KW Iohannis la două televiziuni private. Nu pentru că n-aş avea ce spune, ci pentru că lucrurile sunt în continuă mişcare şi ce-a fost ieri este foarte probabil să nu mai fie azi şi, cu siguranţă, nu va mai fi valabil mâine. Vreau să spun că nu mi-aş face şi nu v-aş face niciun serviciu comentând nişte fotografii, statice prin definiţie, avem nevoie de ele în mişcare. Iar mişcarea se-ntâmplă mereu, Klaus Iohannis ne rezervă surprize: joi pe la prânz arăta, la un interviu cu ziarişti de la „Adevărul”, o scrisoare de susţinere din partea cancelarului german Angela Merkel. Până şi gazetarul a fost uluit: „Aveţi o asemenea scrisoare şi n-aţi spus nimic despre ea, n-aţi arătat-o?”. „O am încă de pe 28 octombrie, dar n-am considerat necesar...”.

O să ziceţi că Iohannis e dus cu pluta, defect şi nedemn să fie preşedinte al unui popor în care şmecheria e o valoare încă neegalată în lumea politică şi nu numai. Cred că aşa e, avem dreptul să spunem asta, de fapt avem dreptul să gândim o alternativă: ori el nu-i demn să fie preşedintele românilor, ori românii nu sunt demni să aibă un asemenea preşedinte! Vom vedea în noaptea de duminică dacă suntem pregătiţi pentru un preşedinte ca Iohannis, cu tot ce înseamnă el, bun sau rău, pentru un popor de şmecheri latini ortodocşi.

Nu ştiu dacă scorul între cei doi e egal, dacă Iohannis şi-a luat revanşa sau Ponta conduce. Nu mă interesează, alegerea preşedintelui ţării nu e un meci de fotbal. Mă interesează, însă, că prestaţia celor doi a arătat defecte şi calităţi vechi. Am (re)văzut un Ponta mincinos, ofensiv şi logoreic şi un Iohannis taciturn, aparent neinteresat de subiect, rareori scos din fire de neobrăzarea contracandidatului. Întrebarea pe care mi-o pun, şi care devine esenţială, este: cum va aprecia „masa” de alegători ortodocşi, obişnuită cu spuma vorbelor goale ale politicienilor români, tăcerea distantă a neamţului protestant? Ce va însemna pentru poporul lui Ţuţea, Cioran şi Brâncuşi greutatea vorbelor scoase cu cleştele de la Iohannis?

Analiştii şi comentatorii politici au găsit răbdarea şi timpul necesare pentru a contabiliza 55 de minciuni în cariera de premier a lui Victor Ponta. Materialul e chiar interesant, îl găsiţi pe Hotnews, aşa că nu voi insista. Nu sunt orice fel de minciuni, sunt minciuni importante, care angajează guvernarea ţării, cam două pe lună dacă am calculat eu bine, iar asta relevă nişte teribile probleme de caracter pentru candidatul Ponta. În această ecuaţie, zicerea „Ponta minte cum respiră”, atribuită preşedintelui Băsescu, nu conţine, din păcate, nicio exagerare. Rămâne de văzut cât de mult condamnă românii minciuna, cât de mult apreciază ei seriozitatea scorţoasă şi deseori antipatică şi, în final, ce tip de preşedinte cred ei că ar trebui să conducă România. Pentru că, nu-i aşa, avem conducătorii pe care-i merităm...

Aş mai spune doar două vorbe despre implicarea Bisericii Ortodoxe Române în campania electorală mizerabilă desfăşurată în această toamnă. Rar mi s-a întâmplat să văd ceva mai condamnabil! Practic, preoţimea a legiferat statutul de „propagandist al Puterii” de partea BOR. Această instituţie ne-a adus înapoi, în anii comunismului. Implicarea clerului de partea unui partid politic dăunează grav Bisericii ortodoxe, o pune într-o situaţie mai mult decât jenantă. Dar implicarea asta nu s-a făcut spontan, ea este rezultatul unei politici imperativ-colaboraţioniste între primii ortodocşi ai ţării, Patriarhul Daniel şi „dumnezeul” politicii româneşti Ilie Sârbu, socrul românului ortodox mândru şi nesupus Victor Ponta. Numai că aici nu-i vorba de Dumnezeu, ci de afaceri. De Biserică şi afaceri. De Biserică, Stat, Guvern. De Biserică, buget şi bani. Dar vom mai vorbi despre asta, pentru că răul bisericesc trebuie devoalat şi arătat oamenilor, la fel ca orice alt rău.

Nu cred că dezbaterile televizate v-au influenţat intenţia de vot, iar dacă au făcut-o înseamnă că ele şi-au atins scopul. Înţeleg că din avioane s-au răspândit fluturaşi cu îndemnul către maghiari să nu voteze Iohannis. Un îndemn scris în limba maghiară, pe care liderii UDMR nu şi-l asumă. Ceea ce înseamnă că iniţiativa aparţine consilierilor candidatului Ponta. Nişte americani nenorociţi, plus degrabă-născătoarea-de-preşedinţi Gabi Firea. Să le fie şi să-i fie de bine, isteria asta naţionalist-ortodoxă va avea mai degrabă un efect invers, nu cred că românii şi ungurii din Secuime pun botul la manevrele ieftine ale PSD sau UDMR când e vorba de alegerea preşedintelui României. N-au făcut-o până acum şi nu văd de ce-ar face-o de data asta. Aşa că mergeţi la vot şi alegeţi între o gogoaşă umflată, dar fără conţinut şi-o plăcintă neîncălzită, care în final te satură.