Duminică seara am văzut pe ecranele tv un PSD care s-a crezut Dumnezeu şi-un Victor Ponta care s-a crezut Sfântul Petru, păstrătorul cheilor de la porţile Binelui şi Răului. M-am speriat, am scuipat în sân şi-am zis „piei, drace!”. Şi-a pierit... Nu de tot, că nu se poate, dar s-a mai scurtat coada vulpii, de la cele 43 de procente anunţate de „casele de pariuri” electorale (niciun exit-poll n-a dat un scor sub 41% pentru PSD...), la vreo 37%, ceea ce este mult mai aproape de condiţia umană a liderilor şi votanţilor acestui partid.

Ca să mute atenţia de la o cifră care-i dă frisoane, Victor Ponta a început să se laude cu scorurile din Ardeal, unde se pare că a ieşit pe primul loc în nişte judeţe în care social-democraţii nu aveau, acum câţiva ani, nicio şansă. Premierul uită că voturile astea pentru Parlamentul European nu se transferă automat la el în toamnă, la alegerile prezidenţiale, aşa că n-are nicio importanţă că PSD a câştigat acum în Cluj, Braşov ori Bihor. În toamnă, în aceleaşi judeţe Victor Ponta va pierde dacă partidele de dreapta vor avea un candidat cât de cât credibil. Repet, ca să fie şi mai clar: 37,5% este periculos de aproape de 35% – cifra sub care Victor Ponta însuşi s-ar fi declarat învins la aceste alegeri, în maniera în care s-a automutilat Crin Antonescu atunci când şi-a tăiat singur craca pe care îl urcase „ego”-ul nemăsurat, declarând abandon la un scor sub 20%.

Vom mai vorbi despre alegerile astea. Acum să vedem implicaţiile procentelor adunate de fiecare partid care a trecut pragul electoral: după cum spuneam, USD nu scrie cu 4 în faţă, ceea ce mi se pare singurul semn bun al acestor alegeri. Liberalii lui Crin Antonescu şi Klaus Johannis n-au atins 20%, cât îşi propuseseră, dar asta era de aşteptat. Tragedia liberală, însă, abia începe, cu sau fără Antonescu la conducerea partidului PSD va forţa ruperea PNL şi alegerea unui preşedinte-marionetă de factura unei „slugi” precum Călin Popescu Tăriceanu. Cu o lipsă de talent egalată doar de numărul căsătoriilor sale, Tăriceanu s-a prezentat luni la o şedinţă decisivă a Biroului Permanent Naţional al PNL. De unde „javra ordinară” a ieşit afară cu înjurăturile şi semnele obscene inerente unor liberali aflaţi pe culmile disperării. Mă întreb, însă, la câte asemenea scenarii comune PSD-Tăriceanu va mai rezista nucleul dur al PNL. Cred că trăgătorii de sfori de la PSD vor găsi mijloace să-i dezbine pe liberali, uzând de puterea pe care o au social-democraţii în teritoriu, în administraţia locală. Aşa încât, până la urmă PNL se va scinda, o parte, formată din baroni, baroneţi şi vechili locali, transferându-se la noul partid liberal pe care îl va încropi Tăriceanu pentru a păcăli în continuare electoratul cu minciuna „USL trăieşte”. La câtă întunericime stăpâneşte minţile acestuia, minciuna are toate şansele să prindă, dar măcar atunci vom şti care liberali sunt de dreapta şi care de stânga – uite cum revenim noi la dispute istorice fără să înţelegem mare lucru din ce înseamnă politica de „dreapta”, ori cu ce se mănâncă merele otrăvite ale „stângii”. Una peste alta, o aiureală care ne va costa pe toţi pentru că netezeşte calea spre victoria la prezidenţiale a candidatului PSD, oricare ar fi el. (În paranteză fie spus, sper din toată inima să mă înşel şi PNL să rămână partidul de dreapta care să adune în juru-i forţele concurente unei stângi de proastă factură.)

Să amintim puţin şi rezultatele partidelor în judeţul nostru. Previzibil, UDMR a luat aproape 40.000 de voturi (puţin peste 76%) de la 54.455 de oameni care s-au prezentat la urne. Urmează, în ordine, PSD, PDL, PNL, Mircea Diaconu şi PMP. Interesant, aproape 2.000 de oameni au votat greşit, cred că s-au chinuit să aleagă între Monica Macovei şi Elena Udrea, sau Mircea Diaconu şi PNL şi n-au reuşit. Aşa se-ntâmplă când pui electoratul în dilemă... Şi-ar mai fi ceva de remarcat: doar vreo 400 de voturi au despărţit PNL de Mircea Diaconu, ca să nu mai vorbesc de o lovitură şi mai grea: liberalii din Covasna au luat mai puţine voturi decât democrat-liberalii, ceea ce... Dar nu vreau să mai pun şi eu sare pe rana liberală, e suficient să fac un alt calcul: voturile PDL, PNL, ale berbecului rătăcit Mircea Diaconu şi ale PMP, adunate la un loc în tăşcuţa „dreptei”, devansează PSD cu aproape 1.000. Încă un argument că, din când în când măcar, unirea chiar face Puterea! Ştiu, o să spuneţi că pe hârtie e mult mai uşor să aduni procentele partidelor decât în realitate, aveţi dreptate dar daţi-mi voie şi mie să mă iluzionez preţ de câteva rânduri...