Abia se liniştise cugetul neîmpăcat al Preafericitului Patriarh Daniel după ce Catedrala Neamului fusese atacată sub centura finanţării bugetare de premierul Cioloş, cel mai degrabă iubitor de Brâncuşi decât de Mântuire, când altă dandana se ivi după vizita preşedintelui Iohannis în Turcia: Marea Moschee de la Bucureşti. După cum s-a văzut şi s-a auzit, neamţul s-a înţeles cu turcul pentru zidirea unei Moschei uriaşe în buricul Bucureştilor, în folosul celor vreo 9.000 de musulmani care trăiesc în Capitală. Grele vremuri trăim, francezii numesc moscheile astea „cuib de terorişti” şi-au cam început să le dărâme după atentatele de la Paris, uite că noi ne-apucăm să le construim! Aferim, Prea Fericirea Voastră, noi vă sprijinim în problema cu Moscheea turcească, lăcaş care, în contextul european complicat dezvoltat de terorismul musulman, nici n-ar prea avea ce să caute în Bucureşti. Mă rog, Ponta a promis câteva hectare de teren, văd că Iohannis promite şi el că se vor mai învârti nişte hârtii pe la Primăria Capitalei, adevărul e că nici unul dintre aceşti doi mari oameni politici nu va tăia panglica Moscheii. Ştim noi de ce, nu?!

Dar cu fata aia cuminte şi goală a lui Brâncuşi ce-aţi avut, Prea Fericite, că banii nu se iau de la Catedrală ca să se dea proprietarilor sculpturii?! E drept, „Cuminţenia pământului” e cam obraznică, cam necioplită, cam prea dezinhibată ca să poată fi afişată la loc de cinste în Catedrală, altfel chiar ar fi meritat să fie cumpărată de contabilii BOR şi expusă pe peretele de la Răsărit. Cioloş s-a gândit, însă, s-o cumpărăm noi, poporul prost, juma-juma cu Guvernul, adică cu bugetul, cum ar veni tot cu noi. Pentru noi, poporul, 11 milioane de euroi e mult, pentru Prea Fericirea Voastră suma asta ar fi mărunţiş, n-ar ajunge nici să plătiţi vopseaua folosită de pictorii de interioare... Dacă ne gândim bine, e mult mai nimerit să se bucure şi poporul, şi preoţimea de „Cuminţenia” lui Brâncuşi la ea acasă.

Cât despre Moschee, că e momentul să vorbim şi despre asta, aici se pot ivi neînţelegeri profunde, divizări grave. Construcţiile astea sfinte, precum Catedrala şi Moscheea, se bat cap în cap, adică turlă-n minaret şi dangăt de clopot în glas de muezin. E clar că nu-i deloc momentul să construieşti o mare Moschee la Bucureşti după cele întâmplate pe la Paris, Bruxelles, Londra... Băsescu are dreptate, o putem lungi, suntem specialişti în asta, s-ar putea invoca şi reciprocitatea, dacă turcii vor Moschee în Bucureşti pe 10 ha de teren, în regulă, să ne dea şi ei nouă 10 ha de teren în Istanbul sau Ankara, să aibă şi creştinii ortodocşi o Catedrală uriaşă în ţara lui Suleiman Magnificul!

Şi totuşi, ceva nu puşcă în afacerea asta cu Marea Moschee şi nici măcar mie, la ureche, nu îndrăznesc să-mi spun ce anume nu merge... Până la urmă, speranţa noastră, a ortodocşilor, tot în Iohannis şi DNA stă. Să mă explic: în ritmul în care se mişcă preşedintele Iohannis, nici strănepoţii lui Erdogan nu vor vedea Marea Moschee de la Bucureşti terminată. Ca să nu mai zic de aportul neprecupeţit al presei şi procurorilor DNA, de frica lor niciun primar al Capitalei nu va mai semna vreun act oficial care să angajeze Primăria la eforturi inutile... Acum şi pururea şi-n vecii vecilor, amin!

Iată cum ne-ajută pe noi, drept credincioşii, Cel de Sus să avem şi Catedrala Mântuirii Neamului – pe care o vrea tot poporul ortodox, şi „Cuminţenia pământului” – pe care o s-o vrea tot poporul cugetător, şi Marea Moschee turcească – asta din urmă doar pe hârtie. Sau din hârtie, după ce se vor consuma vreo trei referendumuri inutile pe această temă, pentru că vor fi puţini cei care or s-o vrea.