Grea misie aia de vânător de greşeli şi proaste obiceiuri, de critic al bâlbelor şi moravurilor afişate de „vedetele” din televiziuni. Vrei-nu vrei, îţi atragi ura şi antipatia tuturor, mai puţin a telespectatorilor fără rude şi prieteni printre „vedetele” cu pricina. Aşa s-a întâmplat şi cu Şerban Huidu, tartorul „Cronicii Cârcotaşilor” până la accidentul de schi din Austria. Simpatizat de telespectatori, cu rating mare în lumea emisiunilor de divertisment, Huidu a sfârşit prin a-şi atinge limita propriei aroganţe într-o puternică maşină nemţească, la Timişul de Sus, într-o curbă luată în mare viteză, când n-a mai putut evita coliziunea frontală cu o altă maşină, o mai puţin performantă Dacia Logan. Mai slab dotat, Loganul s-a făcut praf, ocazie cu care au murit toţi ocupanţii autoturismului, doi bărbaţi şi-o femeie, oameni nevinovaţi, dar ghinionişti.

De-aici încolo începe nebunia. Ecranele televiziunilor de toate culorile politice se umplu de figuri omniprezente, se înşiră pe sticlă critici ai vitezei, ai Loganului, ai Cronicii Cârcotaşilor („O emisiune penibilă, dom’le, era normal să se termine aşa”...), ai primului ministru, ai lui Traian Băsescu („Preşedintele e de vină, stimaţi telespectatori, din cauza lui nu s-a construit autostrada Bucureşti – Braşov şi mor oamenii cu miile prin curbele din munţi”), fel de fel de frustraţi îşi dau cu părerea şi judecă tot ce mişcă-n ţara asta. Grea misie, nu? Uite cum se-ntoarce roata, Şerbănică, al dracu’ viaţa asta... (Dacă te gândeşti bine, de la televiziune ţi se trag şi ni se trag toate, acolo e începutul şi tot acolo e şi sfârşitul tuturor lucrurilor...).

O singură specie mult-vorbitoare lipseşte de pe ecrane: cea a parlamentarilor responsabili. Aş vrea să văd un parlamentar onest, unul singur măcar, care să vină cu o propunere concretă şi urgentă pentru înăsprirea pedepselor în Codul rutier. Legislaţia noastră în materie de circulaţie pe drumurile publice este complet depăşită, astfel încât toţi nebunii şi aroganţii merg cu sute de km. pe oră cu maşinile lor tari şi spăimoase, fără nicio milă faţă de soarta ocupanţilor unui amărât de Logan în momentul unui eventual impact.

Parlamentarul care va veni cu o propunere legislativă coerentă şi concretă (puşcărie cu executare, de pildă, pentru depăşirea vitezei permise cu mai mult de 50 de km., sau confiscarea maşinii şi a permisului de conducere „forever”) va avea, cu siguranţă, sprijinul Mediei şi al opiniei publice româneşti. Care s-a săturat (la opinia publică mă refer, Media va dori în continuare sânge şi creieri pe şosele, chiar dacă nu va recunoaşte niciodată acest apetit atavic) de carnagiul şi nesiguranţa care domină drumurile noastre, toate, şi vrea puţin respect, armonie şi decenţă în spaţiul destinat circulaţiei publice.

În rest..., ce să zic, eu unul m-am obişnuit cu lipsa de idei a televiziunilor, motiv pentru care am decis să prefer cinismul de la miezul nopţii al unui Radu Banciu oricăror „adunări creştine” nemiloase şi profund partinice de pe platourile celorlalte televiziuni. Măcar ăsta nu se preface, e un cinic convins şi autoritar, n-are nicio milă şi nu respectă pe nimeni, nu se preface a fi creştin de dragul unei false şi interesate bune-cuviinţe, e un anarhist cu care reuşeşti să-ţi odihneşti mintea ca şi atunci când priveşti peştii zburdând în acvariu.

Cât despre tragedia trăită de familiile celor implicaţi în accidentul cu trei morţi de la Timişul de Sus, nu pot zice altceva decât Dumnezeu să le ajute să treacă peste urmările dezastrului provocat de nefericitul Şerban Huidu. Nenorocirea e că nicio sumă de bani,  niciun gest omenesc şi nicio emisiune de televiziune nu îi vor aduce înapoi pe cei care au trecut Styxul.