Autonomia ţinutului secuiesc (scris cu iniţiale mici pentru că nu există ca entitate oficială) rămâne un vis pentru minoritarii-majoritari maghiari din Covasna, Harghita şi Mureş. Se strânseseră vreo 47 de consilii locale (din 153 posibile) care, îmboldite de Consiliul Naţional Secuiesc, adoptaseră proiecte de hotărâre privind autonomia acestui ţinut, dar demersul lor n-a avut succes la Strasbourg, unde Congresul Puterilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei l-a respins. Motivul? Unul logic şi simplu: nu este de competenţa acestui Congres şi a Consiliului Europei, cererea celor 47 de consilii locale trebuie dezbătută şi rezolvată pe plan intern, de autorităţile române.

Îmi amintesc că, în urmă cu câţiva ani, la Sf. Gheorghe a avut loc o întâlnire cu reprezentanţii unei regiuni autonome din Italia, care au spus cam acelaşi lucru autorităţilor locale maghiare din Covasna, reprezentate atunci, ca şi acum, de aceiaşi Antal Árpád şi Tamás Sándor: nu puteţi obţine nicio autonomie a niciunui ţinut din România fără acordul populaţiei majoritare din această ţară şi fără acordul statului român.

De ce s-au mai dus la Strasbourg cei doi „corifei” ai autonomiei ţinutului secuiesc? Păi de ce să nu se ducă? Pe banii contribuabililor se poate face orice-ţi trece prin cap dacă ai o majoritate care să ridice mâna când face şeful semn cu degetul mare în sus. Cei doi s-au întâlnit şi cu un grup de susţinători din Ungaria ai autonomiei secuieşti, au mai schimbat păreri şi şi-au plâns de milă unii altora...

Sigur că Ungaria sprijină acest demers. Orbán Viktor are mare nevoie de un conflict în România, iar ăsta interetnic îi este la îndemână. Vă daţi seama cu ce tupeu s-ar prezenta el la „şeful cel mare” de la Kremlin? „Mărite Ţar, am rezolvat ce Ţi-am promis, Transilvania arde, românii gâfâie, conflictul e creat, maghiarii şi secuii aşteaptă tancurile şi avioanele Tale. După Ucraina şi Moldova urmează România”. Vi se pare exagerat ce îmi imaginez eu? Mai gândiţi-vă! Ungurii şi ruşii nu sunt singuri în acest demers, ei au o „coloană a cincea” infiltrată de mult în România. Amintiţi-vă ce îşi doreau Ion Iliescu şi-ai lui la începutul anilor ’90, nu uitaţi nici reacţia împăciuitoare şi servilă faţă de Putin a unor importanţi demnitari ai statului, a premierului Victor Ponta şi chiar a Bisericii Ortodoxe... Între Ungaria lui Orbán şi Rusia lui Putin există o clară relaţie de vasalitate nescrisă. În acelaşi timp, Ungaria s-a amestecat obsesiv în afacerile interne ale ţării noastre, pe aceeaşi idee pe care o folosesc şi ruşii ca să intre cu tancurile în ţările foste sovietice: avem un număr important de etnici maghiari (ruşi) în România (spaţiul vital sovietic), pe care e normal să-i protejăm, pentru că se simt ameninţaţi... Se cam leagă toate astea, nu?

Ce ignoră Orbán Viktor şi, împreună cu el, fraţii mai mici din Covasna, Harghita şi Mureş este faptul că nu-i mai crede şi nu-i mai ascultă nimeni la UE. Premierul ungar s-a descalificat în momentul în care a devenit vasal al lui Putin, iar fraţii din HarCov nu au argumente credibile când se plâng că sunt marginalizaţi şi ameninţaţi. Mai mult decât toate astea, însă, Uniunea Europeană şi instituţiile sale nu-şi pot permite încurajarea unui conflict interetnic la graniţa unui teritoriu devastat deja de un război fratricid. Nimeni nu are nevoie de încă un conflict îngheţat în Europa.

Întrebarea care se pune, firesc, este: de ce insistă, totuşi, liderii UDMR pe tema asta, de ce bat la nişte uşi pe care le ştiu deja închise? Sunt mai multe răspunsuri, eu aleg aici unul cu care consonez: liderii maghiari suferă, pierd voturi şi popularitate pentru că nu fac nimic pentru etnicii maghiari. Şi atunci folosesc discursul naţionalist, promovează acţiuni dinainte pierdute, fac orice pentru a-şi recâştiga electoratul pierdut. E cea mai uşoară soluţie, pentru că este infinit mai greu să construieşti politici economice, sociale, de armonizare interetnică în nişte judeţe cu probleme cum sunt Covasna şi Harghita. E mult mai uşor să strigi că trăieşti prost pentru că eşti minoritar maghiar, decât să recunoşti că n-ai făcut nimic pentru ca oamenii din HarCov să trăiască mai bine, să aibă locuri de muncă, să nu plece încotro văd cu ochii, să nu fie îndoctrinaţi şi înregimentaţi sub „flamuri” ideologice străine de realitatea în care ei îşi consumă existenţa.

În esenţă, aceşti lideri maghiari se duc la instituţiile europene cu un slogan pe care nu-l mai crede nimeni: „Sunt nedreptăţit în România pentru că sunt minoritar maghiar”. Este exact ce credem şi noi, românii, despre viaţa noastră aici: „Sunt nedreptăţit în Covasna pentru că sunt minoritar român”. Nici pe noi nu ne crede nimeni, nici măcar statul român... Tocmai de aceea mi s-ar părea important să reuşim să găsim noi, aici, mijloace de existenţă comunitară demnă şi să nu ne mai plângem la „curţi” străine – chiar dacă nici Consiliul Europei şi nici Guvernul României n-ar trebui să ne fie străine. Dacă tot vreţi autonomie, încercaţi să creaţi prosperitate şi bunăstare fără să cereţi mereu intervenţia Bucureştiului, pe care îl bârfim şi-l acuzăm şi despre care avem cu toţii o impresie proastă.