Mă uit la ritmul alert (acţiunea nu durează decât de vreo  lună) în care se schimbă bordurile pe o parte a Bulevardului Grigore Bălan (şi nu numai) şi mă gândesc că „săracul” domn Videanu, supranumit „Mr. Bordură” pentru că a umplut Bucureştiul de borduri-producţie proprie, i-o fi cedat gratis câteva sute de mii de bucăţi şi primarului de Sf. Gheorghe, să aibă şi-al nostru ceva de făcut, dacă tot nu reuşeşte să repare străzile şi trotuarele. Aflu, însă, că mă-nşel, bordurile astea nu­-s de la Videanu şi nu-s pe gratis, ele costă şi le plătim toţi. Specialiştii vor spune că nu se poate fără schimbarea bordurilor... Să fie sănătoşi, nu-i cred, probabil nu se poate altfel pentru că e vorba de o afacere în care toată lumea implicată câştigă (mai puţin, desigur, locuitorii oraşului, care-şi rup picioarele pe nişte trotuare care arată ca după bombardament, dar cu borduri noi şi elegante...)

Dar nu străzile şi bordurile primarului Antal mă îngrijorează pe mine astăzi. Mărturisesc că aş fi dorit să spun câteva cuvinte bune despre efortul făcut de primar pentru repararea Pieţei Mihai Viteazul, despre bunul mers al recensământului, unde are şi dumnealui o contribuţie importantă, despre intenţia de a mai face un părculeţ... Va trebui să găsim altă ocazie, pentru că au devenit de actualitate aroganţa şi suficienţa primarului Antal Arpad într-un interviu în care vorbeşte despre o categorie de locuitori veniţi, nu născuţi în Covasna. Mai concret spus, mă îngrijorează preocuparea declarată a sus-numitului pentru moldovenii din Sf. Gheorghe.

Comportamentul arogant-jignitor-discreţionar al primarului faţă de moldovenii din Sf. Gheorghe nu mi se pare cea mai bună recomandare pentru orientarea pro-europeană a acestui tânăr domn. Problema lui este că românii au venit aici mai ales din Moldova, adică dintr-un loc uitat de Dumnezeu şi de oameni în care „n-au avut experienţa de a trăi cu alte naţionalităţi, trebuie să înveţe acum acest lucru” (Citez dintr-un interviu acordat de Antal Arpad ziarului „Observatorul de Covasna”).

De unde răsare, oare, judecata acestui prim-gospodar al urbei? Păi dumnealui provine din Rupea, unde a trăit cu ceva saşi, maghiari, români şi ţigani. În Sf. Gheorghe s-au mai adăugat câţiva evrei. Ştie oare Antal Arpad ce „alte naţionalităţi” existau în perimetrul Bacău-Buhuşi-Piatra Neamţ sau, dacă doreşte, Roman-Paşcani-Iaşi, care tot în Moldova se află? Nu ştie, bănuiesc şi chiar sper că nu ştie, pentru că dacă ştie şi spune ce spune, atunci e mai grav. Mă rog, dacă nu ştie îi spun eu că moldovenii trăiesc în foarte bune relaţii, de foarte mulţi ani, deci au şi „experienţa” necesară, cu evrei, lipoveni, ceangăi, maghiari, saşi, turci, polonezi, tătari, ţigani, ruşi, basarabeni, găgăuzi, ucraineni... (Îl asigur pe primarul nostru că etniile respective nu justifică în niciun fel statutul de stat multinaţional pe care îl doreşte UDMR pentru România).

Aşadar, în Moldova nu trăiesc doar nişte moldoveni needucaţi şi sălbatici, al căror singur noroc în viaţă a fost să ajungă în Ardeal, unde se chinuie primarii maghiari să-i educe şi să-i facă oameni cumsecade. Nu zic, Doamne fereşte, că bunele purtări şi civismul s-au născut  în Moldova, ar însemna să fiu şi eu rupt de realitate cum este Antal Arpad, dar nu „lipsa de experienţă în a trăi cu alte naţionalităţi” ne poate fi imputată! Orice, dar nu asta. Vorbim tare pe stradă, palatalizăm labialele, cântăm (ca şi maghiarii...) pe unde apucăm când ne îmbătăm, mergem pe mijlocul uliţei (aici se nimereşte, că trotuarele sunt impracticabile...), recităm în prostie din Eminescu şi Grigore Vieru, plângem când auzim Imnul României, suntem habotnici şi exagerăm cu pomenile...

Toate astea şi multe altele încă sunt păcatele noastre, d-le Antal, şi mai puţin ale majoritarilor pe care-i reprezentaţi cu atâta voluptoasă străduinţă. Desigur, noi, românii am înţeles de multişor cât de puţin primar sunteţi domnia voastră pentru toţi, fără alegere, fără deosebire de naţionalitate – cum se spunea pe vremuri şi se mai spune şi-acum. Ce n-am înţeles, în schimb, e de la cine şi când aţi învăţat ce şi cum trebuie să faceţi ca să trăiţi în bună pace cu alte naţionalităţi? Istoria noastră comună, inclusiv cea de după Revoluţie, ca să nu ne referim doar la anii ’40, nu este foarte explicită în acest sens. Aţi căutat, sunt convins, prin „cenuşa imperiului” adevărul despre cine, câţi suntem şi ce căutăm fiecare pe-aici, dar, cu sinceră tristeţe o spun, comportamentul pe care îl afişaţi faţă de o categorie întreagă a populaţiei pe care o păstoriţi demonstrează că nu l-aţi găsit sau nu l-aţi înţeles. De adevăr e vorba.

Numai un primar care s-a săturat de funcţie, de prea multă muncă sau de prea multe borduri vechi de câţiva ani îşi permite să-i discrimineze şi să-i jignească pe alegători. Din câte ştim, însă, Antal Arpad mai vrea o dată la Primărie. Şi-atunci?! În îngustimea minţii mele de moldovean fără experienţă în a trăi cu alte naţionalităţi nu pot să descifrez decât un argument: Antal Arpad este foarte sigur că nu are nevoie de votul românilor pentru a ajunge primar. Şi-atunci îşi permite orice faţă de românii-olteni, românii-ardeleni, românii-dobrogeni, românii-moldoveni... Ceea ce naşte alte întrebări legate de caracterul celui care vrea o astfel de funcţie. Dar e jenant să mai insist. Cine înţelege, înţelege, cine nu, nu!