Mişcarea de protest împotriva Legii sănătăţii şi de susţinere a lui Raed Arafat în lupta lui cu „sistemul ticăloşit” patronat de... Traian Băsescu (el a inventat termenul şi tot el este victimă a acestui sistem) s-a transformat, aş zice peste noapte, într-un război al ultraşilor de pe stadioanele bucureştene cu forţele de ordine. Urâtă treabă, aducând a anarhie în toată regula, ultraşii au confiscat un protest paşnic şi, măcar în parte, motivat şi au umplut pieţele Capitalei de glugi negre purtate de cei din „Noua Dreaptă” şi camarazii lor de la peluzele stadioanelor, mari amatori de bătăi cu jandarmii şi agresiuni fizice asupra oricui le iese în cale, inclusiv reporteri de televiziune şi ziarişti. Printre aceşti oameni s-au aflat şi membri ai unor partide politice, ceea ce nu-i în regulă, dar şi oameni paşnici, care ieşiseră să-şi strige durerile, nevoile şi neputinţele cu care i-a blagoslovit capitalismul românesc de cumetrie.

Am văzut la aceşti anarhişti violenţi şi fără scop drapele tricolore găurite, amintind de irepetabilele momente ale Revoluţiei din decembrie 1989. Mi se pare o blasfemie, la fel cum blasfemică mi s-a părut şi ieşirea în stradă a „revoluţionarilor” în Braşov şi Bucureşti, revendicând... ce? Drepturi şi privilegii nemeritate, cu care au fost obişnuiţi vreme de 15-20 de ani şi la care nu vor să renunţe. Drapelul găurit, emblemă a ceea ce a fost, până pe 22-23 decembrie, Revoluţia română curată nu trebuie murdărit de nişte bătăuşi de profesie, gata să se încaiere oriunde, oricând şi cu oricine dacă-i cheamă şeful de galerie...

Am convingerea că liderii partidelor din Opoziţie se bucură văzând mişcările de protest, anarhice şi fără un motiv imediat, care au cuprins marile oraşe. Mulţi dintre ei, precum şi analiştii plătiţi de televiziunile aservite, compară acest moment cu Piaţa Universităţii din primăvara-vara lui 1990. Total fals şi aproape halucinant, oamenii ăştia confundă dorinţa cu realitatea, ei ar fi fericiţi ca românii să alunge prin mişcări de stradă regimul Băsescu-Boc şi să-i aşeze pe „craii de la Răsărit” în scaunele Puterii, scutindu-i, fie şi parţial, de o bătălie electorală cu final încă nesigur. Bucuria lor e iresponsabilă şi inaplicabilă, sunt convins că dacă ar ieşi în stradă, laolaltă cu manifestanţii, „Felix”, Crin şi Victor ar fi la fel de tare huiduiţi ca Boc, Băsescu şi, să zicem, Udrea – pentru că în politică nu există îngeri şi demoni, ci un amestec urât mirositor care ni se serveşte pe post de parfum de trandafiri, lalele şi orice mai doriţi. Schimbarea Puterii trebuie să se facă prin alegeri libere, când vor fi ele asta vor hotărî partidele politice în Parlament şi cu asta, basta! Poate fi cineva atât de inconştient încât să se întoarcă la nebunia din 1990?! Am trăit degeaba 22 de ani de libertate şi democraţie?! Uneori am senzaţia că jucăm, fără să vrem, într-o comedie de prost gust, regizată de nişte amatori netalentaţi şi nepricepuţi... Sper să avem atâta minte şi să nu ne lăsăm păcăliţi de scenariştii şi regizorii ăştia!

Protestele din aceste zile au la origine greşeli în lanţ ale Puterii: preşedintele Băsescu a greşit nepermis războindu-se inutil cu „cel mai iubit dintre salvatorii SMURD”, l-am numit pe Raed Arafat, iar retragerea din dezbatere a Legii sănătăţii nu l-a mai ajutat cu nimic, răul fusese făcut; Ministerul Sănătăţii a greşit prin lipsă de comunicare (este infernal cât de prost stau autorităţile noastre, indiferent cum se cheamă ele, la capitolul comunicare... O fi chiar atât de complicat să le spui oamenilor ce, cum şi de ce vrei să faci ceva?!); Emil Boc a greşit..., mă rog, premierul a părut lipsă la apel, desprins oarecum de realitate, dar n-ar fi prima oară în această postură... Întreaga această Lege a sănătăţii, care a fost sâmburele conflictului, a fost lansată în dezbatere aiurea, într-un moment nepotrivit, când partidul de guvernământ ar fi făcut mai bine să se refacă după petrecerea de Revelion. În aceste condiţii, Opoziţiei şi Mediei antiguvernamentale le-a fost uşor să facă din ţânţar armăsar, falsând, dezinformând şi manipulând din greu pe toate temele adiacente acestei legi.

Cuiva foloseşte, totuşi, comedia pusă în scenă zilele astea; aţi mai auzit ceva de „lotul” Ioan Niculae? De „tovarăşii” lui de afaceri ilegale cu gaz şi milioane de euro pentru campania electorală, de Geoană, Hrebenciuc, Năstase, BOR (era pomenit şi numele Patriarhului Daniel în stenogramele alea, ceea ce nu mă miră deloc, Preafericitul este un recunoscut om de afaceri...) şi alte nume ilustre din PSD, PNL, PDL, UDMR şi cam tot spectrul politic?! Nu, n-a mai fost timp pentru chestiuni minore, nu te mai legi la cap cu un amărât de miliardar care-şi făcea guvern personal când ai la poarta televiziunii mulţime de anarhişti-revoluţionari în acţiune strigând „Jos Băsescu”! Dacă ne cuprinde amnezia, poate uităm cu totul de justiţie, anticorupţie şi alte bagatele cu potenţial exploziv pentru marii infractori ai patriei.

Datorăm amatorismului prezidenţial şi guvernamental „distracţia” de după Sfântul Ion. Nu cred că aveam nevoie de ea, ficatul nostru obosise oricum şi nici cu nervii nu stăteam noi prea bine în anii ăştia de criză, dar... asta e,  la nevoie sunăm la Urgenţe. Medicii de acolo n-au ieşit în stradă şi nici n-au fost foarte deranjaţi de noua Lege a sănătăţii. Paradoxal, nu?

În final, pentru că nu putem uita că ieri a fost ziua naşterii lui Eminescu, zi declarată a Culturii Naţionale, v-aş cita un pasaj dintr-un articol al ziaristului Eminescu: „Greşalele în politică sunt crime, pentru că din cauza lor suferă un popor întreg”. De unde rezultă că românii trăiesc, de când se ştiu, într-o ţară de criminali.