La ora asta ştiţi rezultatele finale ale votului de duminică. Nu voi insista pe calcule şi variante, e suficient să constat un singur lucru dătător de speranţe: pe 16 noiembrie, Klaus Iohannis are nevoie de un milion de votanţi care nu s-au prezentat la urne în primul tur şi de voturile oamenilor care au pus ştampila pe Elena Udrea, Monica Macovei şi, de ce nu, Kelemen Hunor. Iar condiţiile astea nu sunt insurmontabile în turul doi, totul depinde de cum va reuşi Iohannis să se despartă, măcar pentru două săptămâni, de seriozitatea scorţoasă, neatrăgătoare pe care o afişează în mod firesc, ca pe o a doua natură.

L-am văzut duminică pe Liviu Dragnea, ditamai vicepremierul României, spunând cu mândrie: „Am votat româneşte”. Adică cum? Ce-o fi vrut să spună? S-o fi gândit că ăia care l-au votat pe Iohannis au votat nemţeşte?! N-am înţeles până ce n-am văzut la TV scenele dizgraţios-revoltătoare de la cozile umilinţei din marile oraşe europene, cozi cu români care aşteptau să voteze şi care n-au putut pentru că n-au fost lăsaţi s-o facă. Un singur vinovat: Guvernul României. Împreună cu o autoritate întotdeauna servilă cu Puterea: Biroul Electoral Central. Atunci am înţeles cu ce se mândrea Dragnea şi cum crede el că se votează româneşte: umil, cu căciula-n mână, eventual atârnându-ţi de gât tăbliţe cu un text binecunoscut în ţară: „Sunt un mândru ortodox, votez Ponta”.

Şi care-i problema, de fapt ce pot schimba câteva mii de voturi în plus pentru unul dintre candidaţi? Nu pot schimba nimic, voturile lipsă din diaspora înseamnă cel mult jumătate de procent, neesenţial în economia generală a alegerilor. Importante, poate, pentru stabilirea locurilor trei-patru-cinci, pentru care s-au bătut Tăriceanu, Udrea şi Macovei. Dar umilirea fără precedent a câtorva mii de români pe străzile marilor oraşe europene semnifică mult mai mult: dispreţul autorităţilor de la Bucureşti faţă de românii din Diasporă. Imaginile cu români cântând Imnul Naţional la cozile umilinţei vor face înconjurul lumii. Nu s-a mai întâmplat asta, eu nu-mi amintesc de scene asemănătoare în ultimii 25 de ani. Imaginile astea vor afecta emoţional, sunt convins, o bună parte din electoratul insensibil la chemările obişnuite la vot, care va mări astfel numărul votanţilor în cel de-al doilea tur.

În rest, puteţi face de pe-acum calcule, răspunzând şi unor întrebări complicate: cum vor vota maghiarii în al doilea tur? Ce trebuie să facă Iohannis pentru a mări prezenţa la vot măcar în judeţele din Ardeal, dacă nu în toată ţara? Încerc eu variante de răspuns: maghiarii se vor împărţi. Un şofer de taxi mi-a spus duminică exact acest lucru: „Azi votez cu Kelemen, că-i de-al meu, dar peste două săptămâni cu siguranţă nu-l votez pe Ponta”. Dacă din cele 4 procente ale lui Kelemen Hunor două se vor duce spre Ponta şi celelalte două spre Iohannis, tot e bine, se anulează reciproc. E clar că voturile lui Udrea şi Macovei nu vor merge spre Ponta, dar e de văzut câţi vor vota în turul doi. Asta înseamnă că ajungem la ce am spus deja: Iohannis trebuie să scoată la vot o „rezervă strategică” de măcar un milion de oameni. Cum o va face – n-am idee, rămâne să vedem „echilibristica” neamţului pe frânghia subţire a comunicării şi charismei. Teoretic, n-ar fi mare lucru să aducă în judeţele din Ardeal încă un milion de oameni la vot, asta i-ar asigura cele 10 procente care-l despart acum de Ponta. Teoretic...

Câteva procente ar mai putea veni şi din Diaspora, care pentru votul de peste două săptămâni se va mobiliza puternic, reacţionând cu demnitate şi revoltă faţă de nesimţirea autorităţilor române. Jocurile nu sunt făcute, nimic nu-i încă pierdut. Ceva, însă, trebuie schimbat în maniera lui Iohannis şi a staffului de a face campanie. Campania sobră şi ternă a primarului de Sibiu trebuie românizată, preţul trebuie plătit...

Să închei optimist: e bine că oamenii din judeţul Covasna au votat mai mult cu un procent pentru Iohannis decât pentru Ponta, scorul fiind undeva la 15-14 pentru „neamţ”. Se putea şi mai bine, mă gândesc, dar cred că ne vom revanşa în turul doi. Mi-e greu să cred că judeţul nostru se va alinia la votul majoritar pro-Ponta din Moldova şi sudul ţării, părăsind spiritul ardelean clasic – spirit dominat de o profundă antipatie faţă de tot ce înseamnă stânga politică şi maniera ei de a guverna.