Greu de egalat contraperformanţa PSD de a-şi diminua singur şansele la o victorie clară în alegerile de anul viitor. Vor câştiga, probabil, chinuit şi nu vor convinge. Şi asta pentru ce? Pentru o bătălie a orgoliilor dintre un „cârlan fără minte” şi-un „prostănac”, cum i-a numit pe Ponta şi Geoană talentatul „edec” Ion Iliescu, care tocmai s-a internat în spital pentru o durere de fiere, provocată de... de cine credeţi dvs.?

Problema e că războiul continuă, Geoană a fost revocat de la şefia Senatului, dar se agaţă cu ultimele puteri de scaun, a contestat votul din Senat la Curtea Constituţională... Aproape de neînţeles, ce mai speră oare omul ăsta? Ce crede că s-ar putea întâmpla? Bun, Curtea o să-i dea dreptate şi, să zicem, o să-l reaşeze în funcţie. Şi?! Ce schimbă asta în afară de faptul că în loc de un simplu prostănac vom avea în fruntea Senatului „un prostănac-momâie”? Pentru că nimeni nu va mai da nici măcar doi bani pe el, ceea ce mi se pare în perfect acord cu prestaţiile lui politice şi nu numai.

Ce să zic, parcă l-aş fi compătimit preţ de câteva secunde pe Geoană, s-o iei în barbă mereu şi să insişti, să te ridici şi să te plesnească iar cineva... mereu şi mereu, nu-i chiar uşor, dar acum, văzându-i chipul războinic ameninţând şi vorbele-i cerând mila judecătorilor Curţii, nu mai am nicio pornire compasională faţă de el. Îşi prelungeşte inutil agonia, încurcă locul şi rolurile, încearcă disperat să adune în juru-i câţiva primari debusolaţi ca şi el, de prin Doljul natal, ceva rămăşiţe de pe la conservatori şi pesedişti, nemulţumiţi şi frustraţi că nu-i bagă nimeni în seamă. Dar cine să-l urmeze pe perdantul prostănac?! Să fim serioşi, abia mai e loc pe stânga scenei noastre politice, imediat se dărâmă pe partea asta, noroc cu Noua Republică, partid care-şi caută adepţi pe muţeşte şi care se declară a fi de dreapta, că altfel singurul partid de dreapta ar fi rămas PDL-ul, care nici el nu-i clasic şi pe de-a-ntregul de dreapta...

Adepţii lui Geoană vorbesc de crearea unei mişcări naţionale de stânga, un fel de oaste de strânsură după exemplul UNPR. O fi, dar când mă uit... nu văd nimic pe-acolo care să-mi ia ochii, UNPR are măcar un Cristian Diaconescu, un Marian Sârbu, pe-ăştia îi asculţi şi parcă îi şi crezi, cu cine şi cum să convingă Geoană de marele său talent de om politic responsabil? El nu-i în stare să renunţe onorabil la scaunul de preşedinte al Senatului şi vrea să adune în jurul lui o armată de oameni care să-l creadă şi să-l urmeze...

Greu, foarte greu, imposibil de făcut. Poate cu altă ocazie, poate după ce va pierde Antonescu bătălia pentru preşedinţia României, poate când va începe să plătească şi USL preţul politicilor austere pe care va fi nevoită să le promoveze când va ajunge, în sfârşit, la guvernare. Poate atunci va miji pe bolta întunecată a politicii româneşti şi micuţa stea a „prostănacului” Geoană, un fost tovarăş cu mulţi duşmani şi foarte puţini prieteni... Un om care îşi denigrează partidul care l-a hrănit şi provoacă o furtună în Senat, prilej cu care PSD şi tovarăşul Geoană experimentează cum e să ai preşedinte de Senat pe György Frunda sau Markó Béla... E posibil, nu? Ca să nu facă pe placul PDL, berbecii din USL vor vota cu ambele mâini un senator din UDMR. În consecinţă, dacă lui Băsescu o să i se facă rău de la fiere, cum i s-a întâmplat lui Iliescu, preşedintele României va fi... Vă dau mutarea în plic, dar o ştiţi şi dvs.

Aş da o oră dintr-o noapte albă celui care ar putea să-mi spună ce dialog o fi, zilele astea, între Mihaela-dragostea lui şi Mircea-dragostea ei. Chiar m-ar distra să aflu cam ce epitete se-nvârt între cei doi soţi într-o perioadă de profundă criză sentimentală şi politică în familie.  Că la criza ţării nu se gândeşte familia Geoană, n-au ei treabă cu ţara.