Aflu din presa neafiliată partidelor politice ştiri de ultimă (sau penultimă) oră: *Banca Mondială ne avertizează să ne pregătim de o nouă criză, iar România este în „ochiul furtunii”, chiar dacă se prezintă mai bine decât multe alte ţări europene, datorită politicilor salariale prudente şi austerităţii atât de blestemate de populaţie. *Pe câteva bannere din Piaţa Universităţii protestatarii au scris: „USL=PDL=MIZERIE”. Pe acest fond inflamant, liberalul Ludovic Orban a fost huiduit şi alungat din Piaţă: „Nu e manifestarea voastră, acum e timpul nostru” îi spuneau oamenii din mulţimea înfuriată. Sunt acceptaţi, în schimb, alţi „vectori de imagine”, precum Mircea Badea şi alţi analişti şi comentatori antiBăsescu şi antiGuvern *Raed Arafat a revenit la Ministerul Sănătăţii, dar amănuntul ăsta nu mai interesează pe nimeni, oricum nu pe cei care cer demisia Guvernului din care Arafat, idolul lor până mai ieri, face acum parte. *Pe blogul său, Dan Tapalagă atrage atenţia asupra unei „potriveli” care acum nu mai păcăleşte pe nimeni: prin noiembrie 2011, Adrian Năstase explica publicului sătul de „cuplul dictatorial” cum îl vor suspenda partidele din Opoziţie pe preşedintele Traian Băsescu: „Este o operaţiune mult mai complexă, etapizată, care înseamnă inclusiv includerea societăţii civile şi populaţiei”. *Din alte surse Media aflăm că şi liberalii se pregăteau încă de la începutul lunii decembrie pentru organizarea manifestaţiilor „spontane” izbucnite în toată ţara odată cu demisia lui Raed Arafat. Acum înţelegem mai bine că suspendarea preşedintelui a fost pregătită atent de Opoziţie prin manifestaţiile spontane din Bucureşti şi alte mari şi mici oraşe din ţară. De ce, oare, îmi tot aduc aminte de FSN-ul lui Ion Iliescu, care pregătise debarcarea Ceauşeştilor încă din vara anului 1989?!

Toate informaţiile astea, şi multe altele care vor mai veni în viitorul apropiat, sunt de natură să sugereze că mişcările de protest n-au început chiar atât de spontan cum încearcă să ne convingă liderii Opoziţiei. Că s-a ajuns la o revoltă aproape generală, fără legătură cu partidele, asta e adevărat. După cum am mai spus, bulgărele de zăpadă rostogolit de nişte politicieni iresponsabili mătură acum totul în cale, inclusiv propriile lor partide. Problema mea, repet şi-o să tot repet, nu este că se schimbă Puterea, asta nu este neapărat o tragedie, ci că nu avem ce pune în loc... „Acum e timpul nostru”, spunea un protestatar revoltat, dar sincer, din Piaţa Universităţii. Ce înseamnă asta, oare? Cum îşi va gestiona mulţimea înfuriată „timpul”? E doar „timpul lor”, sau este şi „timpul nostru”, al celor mulţi, care n-au ieşit şi nu vor ieşi în stradă să revendice lucruri pe care nimeni nu le poate oferi? În stradă sunt câteva mii de oameni în întreaga ţară, scoşi din case de sărăcie şi lipsă de speranţă. Dar preţul austerităţii, costul tăierilor de tot felul îl plătim şi noi, toţi cei care trăim prost dintr-o leafă mizeră sau o pensie nesimţit de mică.

Ce se-ntâmplă zilele astea în ţara noastră seamănă cu mişcarea „indignaţilor” din Spania, care a dus, în final, la schimbarea guvernului socialist al lui Zapatero. Prin alegeri, însă, nu prin presiunea străzii. Iată că un prim rezultat al revoltei indignaţilor români pare a se contura într-o întâlnire dintre liderii aflaţi la Putere şi cei din Opoziţie. Sper ca această întâlnire să lămurească măcar data alegerilor şi felul în care vom alege în acest an, dacă nu cumva vor aştepta o decizie a Curţii Constituţionale în acest sens. Comasate sau nu, alegerile ne vor oferi tuturor un „timp”,  care va însemna o fragilă pace socială. Fragilă şi pe termen scurt, dar nu poţi spera la mai mult în condiţiile date.

Rămân la ideea că „timpul nostru”, invocat vehement de protestatari, este al tuturor românilor, nu doar al „indignaţilor” care au confiscat Piaţa Universităţii şi care l-au alungat pe Ludovic Orban din perimetrul „kilometrului zero” al democraţiei româneşti. Să fim serioşi, nu prea seamănă a democraţie ce se-ntâmplă acolo... Cum şi prin cine vor dialoga ei cu Puterea, când nu-i acceptă printre ei nici măcar pe liderii Opoziţiei?!