Prefectul n-a vrut să-l asculte pe Szasz Jeno, preşedintele PCM, şi n-a fost un „bun maghiar” (nu ştiu ce înseamnă să fii „bun maghiar” ca prefect în România, dar cu siguranţă subiectul este oricând la îndemâna specialiştilor la categoria „buni români”...). Prin urmare, Prefectura Covasna a considerat ilegală hotărârea prin care Consiliul Judeţean organiza, pe 11 martie 2012, un Referendum pentru înfiinţarea Ţinutului Secuiesc. În replică, preşedintele CJ, Tamas Sandor, ameninţă că nu va respecta această decizie a Prefecturii şi cere „să mergem înainte”. Asta înseamnă o instanţă judecătorească şi, probabil, după modelul (deocamdată verbal) lansat de Consiliul Naţional Secuiesc, nesupunerea civică şi lobby la Uniunea Europeană pentru obţinerea sprijinului internaţional care ar urma să decidă crearea unor zone cu „statut special” pentru toate minorităţile din Europa.

Referendumul ăsta, pe care îl vor demult extremiştii maghiari, este cusut cu prea multă aţă albă pentru a nu fi de prost gust. E ca şi cum i-ai întreba pe oameni dacă vor străzi şi trotuare curate, sau lefuri şi pensii la nivelul Luxemburgului; sigur că vor, este inutil să-i întrebi. Este redundant să-i întrebi pe maghiari dacă vor crearea unui Ţinut Secuiesc; sigur că vor, au fost îndoctrinaţi şi îmbuibaţi cu mesaje care prezintă idilic un Ţinut Secuiesc autonom, în vreme ce mesajul realist al autonomiştilor italieni care ne-au vizitat judeţul a fost trecut rapid în uitare. Prin urmare, maghiarii n-au prea apucat să afle că în lumea civilizată „autonomia” se obţine doar cu acordul minorităţii din zona respectivă şi, desigur, cu voinţa statului respectiv. Nu cu nesupunere civică, demonstraţii antiromâneşti şi alte giumbuşlucuri urzite pe banii contribuabililor români în cabinetele unor europarlamentari care-şi găsesc, astfel, ceva de făcut în marea plictiseală de la Strasbourg.

Liderii maghiari din România sunt la Putere şi în Opoziţie în acelaşi timp. Unii dintre ei fac un periculos dans pe o sârmă întinsă între sediile celor două mari forţe politice, PSD-PNL-PC şi PDL. În acest moment mişcarea este spre USL, despre care până şi cetăţenii din Hetea ştiu că va ajunge la guvernare în 2012, dacă nu cumva chiar mai devreme. Percepţia „schimbărilor” din lumea românească este extrem de asemănătoare la UDMR şi USL, nu urmează decât oficializarea bunelor intenţii reciproce. Uitaţi-vă puţin la imitaţia de referendum organizată de USL la Constanţa şi veţi vedea ce înseamnă să oferi o pildă de comportament iraţional şi antinaţional autonomiştilor secui. Singura diferenţă între Constanţa şi Covasna este că acolo referendumul a eşuat din lipsă de participare. În Covasna, însă, problema prezenţei la vot nu s-a pus niciodată şi nici nu se va pune, mai ales când e vorba de crearea unui Ţinut Secuiesc.

Urmează ca „meciul” Prefectură – Consiliu Judeţean să fie arbitrat de o instanţă judecătorească. Se va intra în prelungiri, poate se va ajunge şi la penalty-uri, „bunii maghiari” vor merge cu jalba în proţap şi pe la porţile Parlamentului European, Tokes Laszlo îi va binecuvânta plângând pe umerii lui Tamas Sandor şi Szasz Jeno şi viceversa... Apoi lucrurile se vor linişti, politica paşilor mărunţi va reveni în actualitate şi UDMR va continua să profite de toate guvernările care vor urma, în vreme ce „bunii români” din USL, conduşi de Dan Voiculescu, se vor ocupa de problemele serioase ale României, cum ar fi demiterea lui Geoană, a lui Băsescu, a lui Boc, a lui Jeffrey Franks, a doamnei ministru Udrea la pachet cu prinţul Charles şi, în general, a oricui n-a aflat încă numele adevăraţilor „stăpâni ai inelelor” în viitorul apropiat.