Cinci tineri din Sfântu Gheorghe au participat la un program de voluntariat.

Cinci temerari din Sfântu Gheorghe s-au întors zilele acestea din India, unde au participat la un program de voluntariat, dar au avut timp și de câteva zile de excursii în această țară exotică, murdară, dar frumoasă.

Începuturile aventurii

Ideea plecării în India îi aparține lui Csernátoni Lóránd, care a găsit pe internet o fundație care se ocupă cu restaurarea casei în care a locuit orientalistul Kőrösi Csoma Sándor, plecat acum mai bine de două secole în Asia pentru a căuta originile poporului maghiar. Fiind un descendent al orientalistului, Csernátoni Lóránd a luat legătura cu respectiva fundație, și astfel a început drumul unei experiențe inedite. Lóránd a pornit la drum cu alți patru temerari: Vajda Veronika, Forró Tamás, Csüdöm Eszter și Ördög Éva Gizella. Au plecat în luna iulie, și în ciuda documentărilor prealabile, au fost șocați de ceea ce au găsit în India.

Voluntariat periculos

„Am mers în New Delhi, de unde am luat diferite mijloace de transport pentru a ajunge la poalele munților Himalaya, în localitatea Zangla. Oricât de mult am citit despre India, primul contact cu această țară a fost un șoc cultural pentru noi. Este cu totul altă lume, una nu tocmai potrivită oamenilor albi. Drumul nostru către Zangla nu a fost lipsit de peripeții și pericole, deseori ne-a fost teamă că vom muri undeva pe drumul abrupt care ducea la 3700 de metri altitudine. Drumul către Zangla a durat o săptămână, timp în care ne-am oprit de mai multe ori pentru aclimatizare. După prima săptămână de muncă am început să ne obișnuim” – povestește Csernátoni Lóránd.

Forțați să fie vegetarieni

În perioada petrecută în India, cei cinci covăsneni au mâncat doar produse vegetariane. Lóránd spune că localnicii sacrifică animale numai toamna, după un calendar lunar, respectat de secole. „Am mâncat mult orez, cartofi, vinete și un fel de pâine care seamănă cu lipia. Singurul lucru care seamăna cu ceea ce avem acasă a fost supa instant. Colegii mei au mâncat și ouă, eu nu am îndrăznit, pentru că în zonă nu sunt găini, iar ouăle sunt aduse de departe și sunt ciudat de… albe. Nici din magazine nu prea aveam ce să cumpărăm, în afară de supe instant, biscuiți, ciocolată și șlapi nu vindeau mai nimic” – spune Lóránd. Cu toate acestea nu s-au îmbolnăvit, s-au întors acasă sănătoși, dar cu câteva kilograme în minus.

Marea provocare – apa

Apa pe care o beau localnicii din Zangla provine de pe Himalaya, însă temerarii covăsneni au fost sfătuiți să nu o folosească. „Ni s-a recomandat să nu bem acea apă pe motiv că ar conține bacterii. Organismul localnicilor s-a adaptat la aceste bacterii, dar nouă ni s-a spus că putem avea probleme. Astfel, am fost nevoiți să începem fiecare zi cu o doză de pompare a apei din subteran. A fost muncă, nu glumă, mai ales că din cauza altitudinii am consumat multă apă” – a declarat Lóránd.

Respect pentru… purici

Condițiile de igienă din Zangla au fost precare. Lóránd spune că odată ajunși la fața locului au încercat să scoată măcar o parte din praful din saltelele pe care au dormit, dar după câteva zile de încercare au renunțat. El povestește că inamicii lor cei mai sâcâitori au fost puricii și gândacii care mișunau peste tot. Localnicii însă păstrează tradițiile cu sfințenie, iar dacă nu au voie să omoare niciun animal pe timpul verii, nu strivesc nici puricii și nici gândacii. Lóránd ne-a povestit că aceste viețuitoare mișunau nestingherite și pe masa unde tocmai luau prânzul, iar localnicii i-au luat frumos și i-au așezat pe jos, respectând astfel orice formă de viață.

Numărau zilele

„Am lucrat în condiții foarte grele, și așa se face că număram zilele să plecăm odată din Zangla. Paradoxal, după ce am părăsit zona Himalaya, am început să vorbim despre săptămânile petrecute acolo, despre cât de frumos a fost. Cred că aveam nevoie fiecare de o perioadă în care s-au limpezit lucrurile în mintea noastră, pentru ca mai apoi să ne dăm seama că de fapt am făcut o treabă bună și în ciuda problemelor, ne-am îndeplinit scopul” – afirmă Lóránd. El ne-a mai spus că au lucrat și la construirea unei școli în localitate pentru că cea mai apropiată școală se află la o distanță mare de Zangla, iar copiii sunt duși să învețe în altă localitate după ce apele râului Zangla îngheață. „Părinții își duc copiii la școală pe gheața de pe râul Zangla, iar drumul durează câteva zile. Au fost multe tragedii, au murit mulți copii, așadar construirea unei școli este prioritate pentru multe familii” – povestește Lóránd.

Cașmir – omul alb e semn de pace

După ce şi-au terminat misiunea în Zangla, covăsnenii au mers în regiunea Cașmir. După ani de zile de conflicte, aici este aparent pace. Nu se mai bombardează, dar pe străzi circulă tancuri, iar peste tot clădirile sunt înconjurate de sârmă ghimpată. „În zona Cașmir am fost tratați boierește. Oamenii de acolo știu că omul alb, turistul, înseamnă pace și bani, de aceea ne-au tratat ca pe niște zei. Au fost foarte deschiși, ne-au invitat în casele lor, ne-au servit cu ceai peste tot. Nici nu este de mirare, căci în decurs de o săptămână, cât am stat acolo, ne-am întâlnit doar cu trei turiști albi” – spune Lóránd.

El s-ar întoarce, ceilalți nu

Experiența trăită în India i-a marcat pe fiecare dintre membrii echipei din Sfântu Gheorghe. Csernátoni Lóránd spune că s-ar întoarce oricând, însă i-ar place să vadă Himalaya și pe timpul iernii, să facă față unei provocări și mai mari, aceea de a supraviețui în cele mai vitrege condiții meteo. El spune că ceilalți membri ai echipei se bucură că au ajuns cu bine acasă și le-a fost de ajuns ce au trăit și au văzut din această țară misterioasă, India.