Interviu cu directorul Direcţiei Agricole Covasna, Konczei Csaba Agricultura covăsneană începe să facă pași înainte, însă aceștia sunt oarecum blocați de existența unor mentalități care țin pe loc evoluția formelor asociative care ar putea duce la o dezvoltare mai rapidă. În vreme ce la nivelul județului există deja un nucleu al tinerilor agricultori care ar dori să redefinească întregul concept al agriculutrii, majoritatea celor care se ocupă de agricultură, oameni ce și-au petrecut întreaga viață

Interviu cu directorul Direcţiei Agricole Covasna, Konczei Csaba

Agricultura covăsneană începe să facă pași înainte, însă aceștia sunt oarecum blocați de existența unor mentalități care țin pe loc evoluția formelor asociative care ar putea duce la o dezvoltare mai rapidă. În vreme ce la nivelul județului există deja un nucleu al tinerilor agricultori care ar dori să redefinească întregul concept al agriculutrii, majoritatea celor care se ocupă de agricultură, oameni ce și-au petrecut întreaga viață muncind pământul sau crescând animale, sunt încă reticenți la termenii ce implică cooperativele de producție și asociațiile. Explicația este una cât se poate de evidentă - după ani întregi de comunism în care proprietățile au fost la dispoziția Statului, ultimii 20 de ani au marcat revenirea acestora în mâinile foștilor proprietari, acestora fiindu-le greu, la nivel de concepție, să admită ideea asociațiilor și cooperativelor, chiar dacă acestea ar fi singurele care i-ar putea menține, în timp, pe o piață care e din ce în ce mai dură. Despre tot ceea ce înseamnă agricultură și oameni din acest sector extrem de important, ne-a vorbit directorul Direcției Agricole Covasna, Konczei Csaba, unul dintre cele mai implicate personaje în redirecționarea agriculorilor către noile tendințe care ar trebui urmate, astfel încât munca acestora să fie răsplătită pe măsură.

Domnule director, aș începe prin a vă întreba care anume este structura județului Covasna în ceea ce privește terenul agricol?

Dintr-o suprafață totală de peste 370.000 de hectare, județul nostru dispune de 186.172 de hectare de teren agricol, acesta fiind împărțit în 83.327 de hectare teren arabil, 41.300 de hectare fânețe, 60.000 de hectare de pășuni și 529 de hectare de livezi. Aici există însă mai multe aspecte, la livezi, de exemplu, acestea fiind îmbătrânite și de fapt nemaifiind vorba de livezile înțelese în sensul clasic. Cele 529 de hectare de livezi sunt de fapt cele rămase în urma fostelor CAP-uri și nu cred că avem mai mult de 150 de hectare de livezi propriu-zise, restul fiind livezi doar în hârtii, asta pentru că întreținerea unei livezi costă foarte mult, așa că vechile livezi sunt ținute mai mult pentru cosit, căci nu prea se mai investește în pomii fructiferi. Un alt aspect legat de terenurile agricole ale județului se referă la faptul că din toată această suprafață, 77% sunt incluse în terenuri agricole de zonă montană, prin prevederi exclusive ale Uniunii Europene. Această categorisire i-a exclus însă pe unii, ceea ce-i dezavantajează atunci când vine vorba de bani europeni, în sensul că acești bani sunt mult mai consistenți pentru zonele montane, considerate defavorizate.  Există deci unele comune care nu au fost declarate zone montane, chiar dacă alte comune vecine au fost, ceea ce a stârnit nemulțumirea oamenilor. Stabilirea acestor zone s-a făcut însă prin studii efectuate pe satelit prin GPS de către Institutul de Geodezie București și vor mai putea fi negociate abia în 2013.

Care este ramura de bază a agriculurii județului și cât de mult este muncit pământul?

Ramura de bază o constituie culturile de cartofi și zootehnia - creșterea bovinelor și ovinelor. Pământul este muncit, în acest sens situându-ne pe primul loc în țară, semn că oamenii de aici țin cont de ceea ce au și sunt atașați de pământuri. Din cele peste 83.000 de hectare de teren arabil, datele oficiale arată că 5.432 sunt neînsămânțate și lăsate pârloagă, însă părerea mea de specialist este că suprafața este mai mare, până la 10.000 de hectare. Explicația vine de la faptul că oamenii nu declară pământul nelucrat către primării, iar asta vine dintr-o mândrie, în sensul că mulți, îmbătrâniți fiind, nu mai fac față muncii câmpului. Cu toate acestea, după ce au cerut retrocedarea terenurilor luate de comuniști, consideră că acum e o rușine să se știe că terenurile acelea rămân nelucrate - e rușine în sat, față de vecini și cunoscuți.

Ce ne puteți spune despre ceea ce cultivă covăsnenii cel mai mult și despre producțiile realizate?

Grâul de panificație se cultivă pe 19-22.000 de hectare, cerealele de primăvară precum orzoaica pe 8-10.000 de hectare, cartofii pe 15-18.000 de hectare, sfecla de zahăr pe 1-4.000 de hectare. Se mai cultivă porumb - iar aici au crescut producțiile anuale datorită faptului că au apărut hibrizi care rezistă temperaturilor specifice zonei, dar și pentru că aceste temperaturi s-au modificat odată cu încălzirea globală; se mai cultivă, desigur, legume și mai există culturile furajere, ierburile permanente. Dincolo de acestea, oamenii au început să se ocupe și de rapița de toamnă odată cu apariția unor hibrizi rezistenți în condițiile de aici, aceasta fiind foarte vandabilă, ceea ce a dus la o creștere considerabilă în privința cultivării. În ceea ce privește producțiile anuale, acestea sunt destul de bune, chiar dacă anul trecut au fost afectate de vremea ploioasă - mai puțin porumbul, care tocmai de aceea a fost mai mult. La cartofi s-a produs mai puțin - o producție medie de 16.000 de kilograme pe hectar, dar oamenii au avut noroc prin faptul că și restul Europei a fost afectat de producția scăzută, ceea ce a făcut posibilă vânzarea în spațiul comunitar. S-au produs, anul trecut, 266.357 de tone care au fost vandabile, astfel că s-au vândut inclusiv în Ungaria, Slovacia, Cehia.

Dacă am ajuns la cartofi, care ar fi soluția să putem cumpăra cartoful covăsnean de la supermarketuri și nu doar din piață?

Soluția este cea pe care o prezint producătorilor periodic: asocierea, cooperativele agricole. Dacă s-ar realiza așa ceva, un supermarket ar avea siguranța că i se pot livra constant cartofi de o anumită calitate, astfel încât nu ar mai aduce din Turcia, Germania sau alte țări. Avem mii de fermieri în județ, câteva sute dintre aceștia au suprafețe agricole de peste 25 de hectare, în vreme ce restul au suprafețe mai mici. Un mic producător nu va mai rezista mult pe piață, asta se va vedea în anii următori, chiar și acum sunt greutăți, de asta ar trebui constituite asociații care ar da forță, ar da o altă putere de negociere a vânzărilor și ar da comerciantului o siguranță în ceea ce privește marfa. Este însă foarte greu să-i convingi pe producători, să le schimbi mentalitatea, căci imediat cum aud despre cooperativele agricole se gândesc la vechile cooperative comuniste. De ani de zile lucrăm la schimbarea acestor mentalități și alungarea temerilor, avem ceva rezultate dar prea puține și insuficiente. S-au schimbat vremurile, nu mai mergem la piață după cartofi și alte legume ci preferăm să cumpărăm totul dintr-un singur loc - supermarketul. Niciun producător, fie el mic sau mijlociu, nu poate acoperi necesarul unui supermarket, dar prin cooperative agricole acest lucru ar fi posibil; toți recunosc asta, la nivel de discuții mai sunt și de acord cu cooperativele, însă când vine vorba de acțiune nu fac nimic și așa ajung să rămână cu cartofii în beci.

Situația este diferită la crescătorii de animale?

Este diferită, deoarece aceștia au o asociație puternică în județ. Majoritatea crescătorilor sunt axați pe bovine, ovine și porcine. În ce privește efectivul de animale, există mai multe cifre, însă datele preliminare ale recentului Recensământ arată că avem 34.950 bovine, 208.585 ovine, 53.043 porcine și 13.147 cabaline. Aici cele mai aprige discuții se referă la prețul pe care îl primește un producător pe litrul de lapte - de la 75 la 80 de bani, uneori chiar la puțin peste 1 leu. Se caută calitatea, există 5-6 procesatori de lapte în județ iar prețul mic de achiziție îi determină pe producători să se mai mute de la unul la altul... În general însă, cred că cei care se ocupă cu creșterea animalelor sunt mai bine organizați tocmai pentru că au această asociație. Ceea ce trebuie priceput este că foarte multe probleme se pot evita sau rezolva prin asociere, mai ales că  producătorii mici și mijlocii au probleme și cu terenurile, acestea fiind fărâmițate și necesitând mai multă muncă atunci când e vorba de producție individuală.

Din discuțiile cu oamenii, ce credeți că se va întâmpla în viitor - va mai avea cine să muncească pământurile, cine să se ocupe de creșterea animalelor?

Cred că da, pentru că acestea sunt vremurile în care se formează o nouă generație de agricultori, formată din tineri foarte dornici de a face ceva. În fiecare sat există deja doi-trei tineri care chiar vor să se implice și să facă ceva, fiind totodată receptivi la elementele de noutate și participând chiar la cursuri destinate tinerilor agricultori. Există și Măsura 112 din Planul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) referitoare la instalarea tinerilor fermieri - dacă un tânăr preia o exploatare agricolă, poate primi un ajutor de maxim 25.000 de euro în funcție de mărimea și complexitatea proiectelor depuse în sensul schimbărilor și lucrărilor pe care vrea să le facă. Am avut până acum 80 de proiecte depuse pe această măsură și toate au ieșit câștigătoare. Ceea ce vreau să subliniez aici este că există foarte multe fonduri care pot fi accesate pe proiecte, nu doar pentru tinerii agricultori. Oamenii ar trebui să vină și să se intereseze, la Oficiul Județean de Consultanță Agricolă avem personal care îi poate ajuta la întocmirea actelor și se pot obține bani frumoși în acest sens, prin Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură (APIA).

De ce anume se plâng agricultorii covăsneni, care sunt problemele pe care vi le semnalează cel mai des?

Îi nemulțumește întârzierea plăților pe subvenții, precum și faptul că pierd bani atunci când nu fac proiecte. Au probleme cu terenurile fărâmițate, care sunt neproductive și cauzează pierderi. Oamenii se mai plâng de lipsa banilor, desigur și de lipsa de perspective economice, însă acestea s-ar putea rezolva, repet, prin asociații și cooperative agricole. Cred că e important să ne mișcăm în acest sens, mai ales că 40% din populația județului e legată direct de agricultură, în vreme ce 70% din noi toți avem legături cu acest domeniu, măcar tangențial. Și e un domeniu care poate fi productiv, dacă ne dăm interesul și ne mișcăm spre tendințele occidentale.

În încheiere, ne-ați putea enumera câteva puncte tari și câteva puncte slabe ale agriculturii județului Covasna?

Aș trece la puncte tari faptul că nu ne-am abandonat pământul, că îl lucrăm și avem voință în acest sens, pentru că sunt județe cu hectare întregi de pârloagă.  Cred că e bine că avem forme asociative care funcționează, chiar dacă acestea sunt prea puține, dar măcar e un început; și avem zece grupuri de producători recunoscute, ceea ce e foarte mult în condițiile în care în întreaga țară există 134 de grupuri. La puncte slabe aș menționa lipsa capacității de depozitare - față de producțiile pe care le avem, nu sunt destule depozite la standardele cerute, neaccesarea fondurilor europene și lipsa de interes pentru proiecte pe Măsura 141 pentru sprijinirea fermelor de subzistență, prin care se primesc 1500 de euro anual în primii trei ani, cu posibilitatea de prelungire pe încă doi ani, în cazul cazul în care se contată rezultate pozitive.