De vorbă cu fotbalistul Sepsi OSK Seydina Issa Thiaw

Mulți tineri aleg o carieră în fotbal. Dar să ceri voie părinților la 19 ani pentru a pleca la o echipă, asta poate părea ciudat în România „emancipată” de azi. Pentru senegalezul Seydina Issa Thiaw, crescut într-o lume în care succesul e garantat spiritual de către părinți, să ceară acordul și binecuvântarea alor săi a fost ceva normal. M-am întâlnit cu Thiaw, ultimul fotbalist transferat la Sepsi OSK, și am discutat, când în franceză, când în română, despre cultura sa, despre parcursul său fotbalistic și despre oamenii cu care se înțelege cel mai bine în România, unde stă de patru ani. Mai multe despre acest tânăr cu un caracter puternic, în rândurile de mai jos.

Când părinții îți ghidează viața

Îmi stabilisem o întâlnire la trei și un sfert cu Issa, la magazinul Șugaș. A venit mai devreme la locul întâlnirii. Nu mi-a dat declarații până nu a primit acordul patronului Sepsi OSK, Diószegi László și al directorului sportiv, Berecz Gyula, oricât aș fi insistat să vorbim atunci și să păstrez interviul pentru când îl pot publica. După acordul oficialilor, însă, mi s-a deschis.

Seydina Issa Thiaw Lahi, pe numele său complet, s-a născut pe 12 octombrie într-o familie din clasa de mijloc, în capitala țării, Dhakar. Tatăl său a fost primarul uneia dintre „comunele-arondisment” (sectoare) din care se compune Dhakarul. A renunțat la funcție când președintele țării  a fost ales de la alt partid. „Politica e un loc nesigur, când zici politician, zici mincinos. Când Abdou Diouf (fostul președinte -n.red.) n-a mai fost la putere, tata, ca să nu fie un mincinos și să-și schimbe partidul, a preferat să se retragă”. Bunicul său a fost un lider religios, dar Issa îmi spune că în Senegal nu te îmbogățești din așa ceva, oamenii îți dau bani pentru ajutorul spiritual doar dacă vor. Issa a început să frecventeze de la 7-8 ani o școală de fotbal, dar părinții au insistat să pună cartea înaintea sportului. „La școală eram bun, tot timpul printre primii, până în ‘terminală’ - echivalentul clasei a XII-a. Dar în clasa terminală nu mai vedeam decât balonul. Îmi place fotbalul mai mult decât orice. De asta sunt aici azi”, mi-a povestit el în franceză, pentru a-mi adăuga, pe românește: „Când vin notele (...) deja se simte că omul ăsta nu mai are capul la școală”. „Tatăl meu, mama, cele trei surori, toți au diplomă. Sunt singurul care nu a mers pe drumul ăsta. Chiar și acum tata mă întreabă dacă nu-mi pot continua studiile. Ca să-ți continui studiile trebuie să ai o situație stabilă, un contract constant, aici în România nu e ușor, în Liga a II-a nu e deloc ușor”. Până la urmă, părinții au realizat ce vrea băiatul lor și, în 2012, când avea 19 ani, l-au lăsat să plece la o echipă de fotbal.

- Ai avut nevoie de acordul lor ca să joci...

- Dacă nu ar fi fost de acord, nu aș fi jucat. La noi tatăl și mama sunt cei care îți ghidează viața (...) Tatăl e „baraka” - binecuvântarea. Mama face ca să ai ceea ce vrei. De exemplu dacă mă duc să lucrez, să am milioane de euro, trebuie să ascult de mama. Asta e o credință la noi.

Fotbal în Senegal, România și Elveția

A început să joace în liga a III-a cu o școală de fotbal și a continuat cu Diambars, echivalentul senegalez al Academiei de Fotbal Hagi, după cum mi-a explicat Thiaw. Înainte să-și părăsească țara, s-a antrenat cu RS Yoff, care are echipă în Liga I senegaleză. De acolo, s-a transferat în aprilie 2012 la Voința Sibiu, pe când echipa era în liga I. Din păcate, formația sibiană a retrogradat și s-a desființat în luna noiembrie a aceluiași an. „Am ajuns la Cisnădie, unde nu am apucat să joc și iar s-a desființat”. De acolo a plecat pentru jumătate de an la Alba Iulia, apoi a ajuns la Șoimii Pâncota (Arad), unde a stat trei ani.

A ajuns la Pâncota când era în Liga a III-a. Apoi echipa a promovat în Liga a II-a, în care Issa a jucat doi ani consecutivi alături de arădeni. După accidentarea lui Adrian Rusu, Thiaw a devenit căpitanul echipei. „E un fotbalist bun, un caracter deosebit, și-a făcut datoria. L-am ales căpitanul echipei tocmai pentru calitățile astea”, mi-a declarat Ionuț Popa, fost antrenor al Șoimilor Pâncota. În 2015, după terminarea campionatului, s-a dus acasă în Senegal, apoi a plecat în Elveția. Era să joace la Neuchâtel Xamax, în Liga a II-a elvețiană, dar, după un început promițător, cei din conducere nu s-au înțeles asupra lui și a trebuit să părăsească acest club. A plecat în Franța, la una dintre surori, s-a antrenat singur, descurcându-se cum a putut. Cum începuse deja campionatul și nu putea rămâne încă o lună pentru a-și găsi un loc într-o echipă franceză, a venit în România. A fost contactat de fostul său antrenor, „mister” Ionuț Popa, pentru a juca în Liga I, la Poli Timișoara, dar fiind un jucător extracomunitar, a avut greutăți cu actele. A avut mai multe oferte în Liga a II-a dar a ales Sfântu Gheorghe, întrucât vorbea de mai mult timp cu antrenorul Valentin Suciu și cu directorul sportiv Berecz Gyula. „M-am bucurat c-am venit pentru ei, datorită caracterului lor, sunt oameni de cuvânt. E important când omul ține legătura cu tine, nu te caută doar când ți-e bine”, mi-a spus Thiaw. „Știu despre el că e un băiat serios, își dorește să facă performanță, e muncitor, pentru noi asta a contat cel mai mult. Am dorit de mai multe ori să-l aducem, până acum n-am reușit, iar acum ne bucură faptul acesta”, mi-a spus Valentin Suciu.

Impresii despre Sfântu Gheorghe

De 10 zile la Sfântu Gheorghe, îi place căldura oamenilor de aici, dar regretă oportunitățile pe care, ca oraș mai mare, i le oferea Aradul. Spune că l-a surprins maghiara - „parcă ai fi în altă țară”- dar a apreciat că oamenii vorbesc și românește și  e deschis să învețe ungurește. Îi plac limbile, vorbind deja româna, franceza, engleza, spaniola și wolof, limba maternă.

Trimite bani pentru săraci și familie

O mare parte din banii câștigați îi trimite în Senegal. Dă a zecea parte din câștig („zakat”, în practica musulmană) la săraci și trimite și bani familiei. „Ai mei se pot descurca și fără mine, dar e de bun simț să îi ajut, să fiu un sprijin. Dacă nu faci asta ești un nimeni. La noi e mai strict. Aici, ca tânăr, salariul ți-l pui într-un cont bancar“.

Despre filozofia lui „ești tânăr, profită”

L-am întrebat cum i se pare în România. „Oamenii sunt primitori. Mie îmi place mai mult la țară decât la oraș. Cei de la țară stabilesc o legătură mai rapidă cu tine decât cei de la oraș”, mi-a răspuns Thiaw. Altfel decât m-aș fi așteptat, tânărul fotbalist nu pare cineva care să cunoască toate cluburile și barurile dintr-un oraș. „Mie nu-mi place să ies prea mult. Se spune ‘profită, că ești tânăr’. Dar când profiți probabil nu știi ce faci. Când devii conștient că ce faci e pierdere de timp sau nu te ajută cu nimic…”. Îl întreb și despre fete: „Româncele sunt printre cele mai frumoase femei din Europa. Sunt un bărbat (...) e normal să-mi placă fetele, dar am niște limite. Am niște principii în viață care pun limite la orice. Fetele au drumul lor, iar eu, pe al meu”.

Când moare un bătrân, arde o bibliotecă

Dintre tineri și oamenii în vârstă, Issa Thiaw preferă să stea de vorbă cu cei din urmă. „Prietenii îmi spun: îți place să stai cu bătrânii, ești un bătrân. Dar ei te pot ajuta mai mult decât tinerii“.

- Când ai griji, vorbești cu cei în vârstă?

- Eu nu vorbesc prea mult. Prefer singurătatea. Când am o problemă, nu îmi place să spun, vreau să rezolv singur. E un defect pentru unii, pentru alții, o calitate. Părinții spun că nu e bine, că trebuie să vorbesc cu oamenii, să cer ajutor, dar mie nu-mi place să-l cer. Vreau să lupt, vreau să muncesc, să merit ce am.

- Revenind la respectul tău pentru cei în vârstă, asta vine din cultura ta?

- Da. Dacă nu-i poți respecta... Când văd cum tinerii își bat joc de cei în vârstă, simt că mi se face rău.

- Cunoști proverbul românesc „cine nu are bătrâni să-și cumpere”?

- Nu-l cunosc, dar înțeleg ce înseamnă. Un alt proverb spune că atunci când moare un bătrân, arde o bibliotecă.