ACTUALITATE 30 ianuarie 2013

Din februarie, medierea - obligatorie înainte de proces

de Monica Vrânceanu | 170 vizualizări

Înainte de a ajunge în faţa judecătorului, părţile din proces vor trebui să treacă pe la un mediator.

Din februarie, medierea - obligatorie înainte de procesPeste numai câteva zile, la 1 februarie, intră în vigoare prevederile Legii 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator ce instituie obligativitatea informării cu privire la mediere pentru fiecare persoană care își propune deschiderea unui proces. Obligativitatea se extinde şi pentru părţile ce se află deja cu o cauză pe rolul instanţelor de judecată. Mai exact, fiecare parte implicată într-un proces va fi obligată la informarea prin mediere și abia apoi, cu un document care va atesta această informare, va merge sau nu mai departe în instanță.

 

În județul Covasna s-au acreditat urmând cursurile Consiliului de Mediere peste zece mediatori, pentru acest lucru fiind necesare studii superioare, dar nu neapărat în domeniul juridic.

Economie de timp și bani

Unul dintre mediatorii pentru județul nostru este juristul Magdalena Soci, care ne-a explicat mai exact ce înseamnă medierea, un act instituit încă din 2006 dar de care puțină lume avea habar până acum. Potrivit Magdalenei Soci, medierea are în primul rând avantajul de a constitui o alternativă la lungile termene de judecată, la cheltuirea banilor și la expunerea problemelor în public. Prin mediere se face economie de timp, de bani și problemele se rezolvă discret. Mediatorul spune că până în prezent la mediere s-a venit mai mult cu cauze pe Dreptul familiei – partaje, acțiuni de încredințare a copilului, pensii de întreținere, dar și cu cauze între persoane juridice.

„Medierea este ceva nou, însă este avantajoasă față de procese pentru că dă posibilitatea de negociere. Într-un proces, una dintre părți poate avea dreptate – sau poate crede că are dreptate însă asta nu îi asigură neapărat câștigul. La mediere însă, se discută aspectele problemelor și se poate negocia astfel încât rezultatul final să fie de win-win (câștig de ambele părţi, n.r.). Medierea scade nivelul de stres public și deși există niște tarife, nu sunt atât de mari. Părțile pot veni inclusiv cu avocatul”, a explicat Magdalena Soci.

Schimbarea care survine deci din 1 februarie se referă la obligativitatea informării prin mediere, în condițiile în care unul din patru români are un proces în instanță. Odată cu informarea prin mediere, părțile care vor decide să meargă mai departe în instanță vor primi un Proces verbal de mediere, necesar la depunerea dosarului cauzei.

Cauzele penale grave ajung oricum în instanţă

Pentru că se discută mult în ultimele zile despre o anumită absurditate a medierii, care ar obliga victimele violului, de exemplu, să „negocieze” cu făptașii, Magdalena Soci a explicat că „în cauzele penale medierea e valabilă doar după depunerea plângerii prealabile” și a arătat că prin mediere în sine pot fi rezolvate infracțiuni ușoare precum furtul sau distrugerea, în vreme ce violul sau crima ajung oricum în instanță. Totuși, o informare asupra medierii este necesară și aici, însă mediatorii subliniază că „victima nu vine de mână cu agresorul”, fiind posibil să nici nu se întâlnească dacă nu doresc. Ceea ce subliniază mediatorii este faptul că în 2-3 ore de discuții prin mediere se pot obține mai multe decât în cinci minute în fața instanței și a unei săli de judecată pline. În plus, se pare că ceea ce îi va atrage pe foarte mulți dintre români spre mediere va fi discreția cu care se va desfășura aceasta, nu toată lumea având apetit pentru scandaluri în public.

Practica bate teoria...

„Eu nu ştiu ce să zic despre mediere, aşa sună bine, dar nu ştiu cum va prinde la oameni, că fiecare e învăţat să meargă la judecător. Şi apoi, cum oamenii oricum nu au încredere nici în justiţie, ce autoritate va avea un mediator din acesta...? A, dacă-i musai şi trebuie că ne obligă, mergem, deşi e mai bine să n-ai nevoie. Dar acuma, dacă mie-mi dă cineva în cap, de ce să merg la mediere? Merg, pentru că mă obligă, dar până la urmă tot în judecată ajung, că acolo e mai sigur”, ne-a spus Nicuşor Pavel, un pensionar în vârstă de 60 de ani.

Karancsy Adel este o doamnă care de câţiva ani buni se judecă pentru nişte terenuri moştenite. Cauza este între rude de grad mai îndepărtat, iar terenurile lăsate cu acte de la bunici au devenit subiect de dispută. Femeia spune că aşa, în teorie, medierea sună bine, „că nu te mai duci să te ţigăneşti de faţă cu lumea”. În practică însă, treaba e diferită. „După ani de procese, în care ne-am duşmănit de ne ştie toată lumea, ce să facem...? Să mai mergem să ne certăm de faţă cu alt străin? Dacă nu ne-am înţeles la judecător, credeţi că o să ne înţelegem acolo? Sincer nu ştiu cum o să facem, dar până la urmă dacă nu vom avea de ales tot o să mergem aşa, de formă, pentru procesul vorbal şi tot în instanţă o să încheiem treaba”, spune femeia.

Subiectul medierii este dezbătut însă şi în piaţă, unde vânzătorii de la tarabe au ajuns să facă glume între ei că vor ajunge la mediere dacă îşi mai „fură” unii altora clienţii. Serios vorbind însă, oamenii spun că medierea nu e chiar ceva de ignorat, mai ales dacă ajunge să te scutească de timp şi cheltuieli prin sălile de judecată.

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.