Alpiniştii covăsneni care nu demult s-au întors dintr-o expediţie pe vârful Mont Blanc, conduşi de Tulit Zsombor, au ţinut să prezinte modul de viaţă al celor care iubesc muntele şi au făcut din explorarea acestuia un stil de trai. Într-un cadru natural - cabana de la Şugaş-Băi - Tulit Zsombor şi prietenii săi alpinişti amatori au prezentat presei diverse feluri de mâncare, preparabile în câteva minute la mii de metri

Alpiniştii covăsneni care nu demult s-au întors dintr-o expediţie pe vârful Mont Blanc, conduşi de Tulit Zsombor, au ţinut să prezinte modul de viaţă al celor care iubesc muntele şi au făcut din explorarea acestuia un stil de trai.

Într-un cadru natural - cabana de la Şugaş-Băi - Tulit Zsombor şi prietenii săi alpinişti amatori au prezentat presei diverse feluri de mâncare, preparabile în câteva minute la mii de metri altitudine, dezvăluind şi câteva dintre secretele acestei „bucătării”.

Astfel, unul dintre cele mai importante elemente îl reprezintă recipientul cu gaz Primus - o butelie în miniatură care costă în jur de 7-8 euro şi care poate fi montată uşor oriunde. Buteliorara şi oala cu apă încălzindu-se pe aceasta reprezintă primele semne de bine pe care-l primesc oamenii munţilor atunci când se pregătesc de masă, după ce au străbătut în urcare sute de kilometri.

„Zăpada albă nu e neapărat curată”

„Zgomotul apei care fierbe ne linişteşte; seara, atunci când Primusul a fost aprins şi avem apă pentru mâncare, atunci ştim că ne mai putem şi odihni. Este o experienţă interesantă şi cu gătitul acesta în vârf de munte, şi vorbim mai ales de apă, pe care o obţinem din zăpadă. Şi chiar dacă la altitudini mari avem multă zăpadă în jur, trebuie să ştim cum şi ce alegem, căci aceasta nu e neapărat curată dacă e albă, ţinând cont de faptul că traseele sunt străbătute zilnic de zeci de împătimiţi ai muntelui”, a explicat Tulit Zsombor, recunoscând că există metode speciale de determinare a zăpezii curate ce poate fi folosită fără teamă în pregătirea meselor de pe munte.

Specialităţi la pungă

Odată cu pregătirea apei, următoarul pas îl reprezintă prepararea mâncării. Pentru că urcatul în munţi nu e tocmai comod şi e indicată cât mai puţină greutate, alpiniştii consumă numai mâncare deshidratată ambalată în pungi speciale. Mâncarea poate fi din cea mai variată: spaghete milaneze sau cu carne de vită, pui cu orez şi curry  ori diverse sortimente de ciorbe. Când apa dă în fierbere, aceasta se toarnă în punga cu praful de mâncare - pungă de o grosime considerabilă -, care apoi se închide etanş, lăsându-se la „preparat” vreme de aproximativ 5 minute.

„Ambalajele de acest gen sunt foarte practice, deoarece ne scutesc de la spălatul vaselor”, explică Tulit Zsombor, făcând o demonstraţie live de preparare a unei porţii de spaghete milaneze.

Până la împlinirea timpului de „înmuiere” a mâncărurilor deshidratate, alpinistul prezintă şi alte rarităţi: dulciurile pentru alpinişti şi tabletele de vitamine, foarte folositoare la mii de metri înălţime. Toate cu un aspect nu foarte atrăgător, ce-i drept, dar cu gust destul de bun şi de apropiat de cel real. În plus, aceste gustări au un efect important: acela de energizare, dând rezistenţă consumatorilor.

Neobişnuiţi cu acest gen de mâncăruri - singurul fel din care am gustat până acum cu toţii fiind cel mult supa la plic, aşteptăm cu interes să fie gata mâncarea. Pungile se deschid şi aburii cu miresme îmbietoare ne dau speranţe - avem dreptate, mâncarea e comestibilă. Poate neobişnuită, mai ales bucăţelele de carne deshidratată care dintr-o dată au devenit elastice şi cu un gust destul de apropiat de cel al cărnii proaspete.

„Sigur, nu poţi trăi veşnic cu o astfel de mâncare. Unora nu le place deloc şi nu prea se adaptează la ea, iar dacă facem o comparaţie, cu toată investiţia în pliculeţe şi butelioara Primus, o masă din aceasta poate ajunge şi la 15 euro - cam tot atât e şi o masă la restaurant. Dacă iubeşti însă muntele şi căţăratul, te înveţi şi cu mâncarea asta, la care toate sortimentele ajung să semene între ele, după un consum regulat”, spune Tulit Zsombor.

Acesta explică în acelaşi timp că întreaga experienţă a aventurilor pe munte este întregită inclusiv prin acest mod de hrană - alpiniştii se hrănesc de două ori într-o zi: dimineaţa, la pornire, şi seara, când se montează corturile.

„Sunetul apei în ibric este echivalent cu succesul finalului de zi: dacă se aude acest sunet, alpiniştii ştiu că au încheiat ziua cu bine. E ok să consumi această mâncare pe munte, dar nu este indicat să o consumi şi acasă, unde ai posibilităţi nelimitate de a găti mâncare normală”, mai spune Tilit Zsombor.

Tocmai de aceea, când ajung acasă, alpiniştii preferă să mănânce bine şi cu adevărat; mâncarea rece e lăsată deoparte şi preparatele precum ciorbele, tocăniţele sau grătarele cu carne proaspătă reprezintă un adevărat deliciu, după zeci de mese servite de pe un ibric încălzit la Primus, în vârf de munte.

Un grup de alpinişti amatori din Sfântu Gheorghe şi zone vecine a revenit recent dintr-o expediţie pe Mont Blanc condusă de Tulit Zsombor şi Sztakics Jozsef. Înainte de a pleca în cucerirea vârfului Mont Blanc, cei dornici de a participa la Expediţie au fost instruiţi timp de două luni prin participări la mai multe excursii în munţii României, căţărat, dormit în corturi şi însuşirea tehnicilor de supravieţuire. Expediţia a fost organizată de Asociaţia Alpin Sport şi Regio Radio, având ca scop promovarea alpinismului şi dorind să demonstreze că orice persoană sănătoasă poate atinge performanţe dacă beneficiază de antrenament şi un echipament adecvat.

Sursa foto: Observatorul de Covasna