Noua modă în materie îi plasează pe dihori în topul preferinţelor chiar şi la Sfântu-Gheorghe Vremurile moderne nu aduc doar atitudini diferite în ceea ce privește alimentația, stilul vestimentar sau preferințele sexuale, ci chiar și noi tendințe în ceea ce privește animalele de companie. Pisicile, câinii, broscuțele țestoase, hamsterii sau peștii nu mai sunt demult considerate a fi ”de actualitate” în ceea ce privește animalele de casă, ultimele fițe în domeniu impunând să deții cel puțin o reptilă uriașă sau

Noua modă în materie îi plasează pe dihori în topul preferinţelor chiar şi la Sfântu-Gheorghe

Vremurile moderne nu aduc doar atitudini diferite în ceea ce privește alimentația, stilul vestimentar sau preferințele sexuale, ci chiar și noi tendințe în ceea ce privește animalele de companie.

Pisicile, câinii, broscuțele țestoase, hamsterii sau peștii nu mai sunt demult considerate a fi ”de actualitate” în ceea ce privește animalele de casă, ultimele fițe în domeniu impunând să deții cel puțin o reptilă uriașă sau un... dihor.

Un dihor - da, animalele acelea mici, despre care atunci când pomenim strâmbăm invariabil din nas din cauză că am auzit noi, de mici, de mirosul neplăcut și stăruitor ce le caracterizează. Cu toate acestea, dihorii au ajuns să fie adevărații stăpâni în casele celor care-i aleg pentru a le ține companie, iubitorii acestor animale caracterizându-i ca fiind ”undeva între pisică și cățel” în ceea ce privește inteligența și loialitatea de care dau dovadă.

Dihorii au ajuns să fie căutați ca animale de companie și la Sfântu Gheorghe, așa că să nu vă fie cu mirare dacă vă veți întâlni cu ei pe stradă, scoși fiind la plimbare în lesă de către stăpâni mai nonconformiști.

Dragostea de dihori a deschis drumul unei afaceri

De trei ani încoace, Gabriel Adam din Sfântu Gheorghe este mândrul posesor a patru dihori, după ce mai mulți ani a avut un câine. Gabriel spune că pentru cei care locuiesc la bloc este mult mai convenabil să aibă ca animal de companie un dihor, deoarece acesta nu necesită să fie scos la plimbare zilnic și este un animal care doarme în majoritatea timpului.

„Îmi mai scot dihorii la plimbare pe stradă - în lesă, așa cum se scot și câinii, iar prima reacție a oamenilor este „a, uite un șobolan!”, după care se apropie și încep să-i privească și să pună întrebări. Sunt animale foarte jucăușe și amuzante, cunosc oameni care au dihori și spun că se distrează copios cu ei, râzând până când fac febră musculară la burtă”, spune Gabriel Avram, care vorbește foarte pasionat despre micile și controversatele animale, pe care le-a adus la întâlnirea cu noi într-o geantă de umăr.

Tânărul spune că pasiunea pentru dihori a dus la începerea unei mici afaceri de vânzare a acestora - existând mulți doritori de astfel de animale de casă, mai ales în condițiile în care acestea reprezintă un trend relativ nou în România.

„Nu am început să vând dihori cu scopul precis de afacere, aceasta a venit în timp. Cereri există de peste tot din țară, din Constanța, București, Iași, Timișoara sau Cluj. Suntem mai mulți în țară care vindem dihori, în București sunt și petshopuri, ele fac adevăratul comerț, eu de exemplu îi țin în primul rând din plăcere, iar de la 6-8 săptămâni, când pot fi luați, îi vând cui îi vrea”, explică Gabriel Avram.

Au nevoie de intimitatea lor

Prețul unui dihor pornește de la 250 de lei, Gabriel susținând că cei care nu pot oferi acești bani pentru un animăluț de companie nu merită să-l aibă, din considerentul că acel animal va avea nevoie de vaccin, examene medicale și condiții proprii la viitorul stăpân.

Astfel, Gabriel susține că cei care își propun să-și cumpere un dihor trebuie să-i ofere acestuia și un spațiu intim care include o cușculiță în care se vor regăsi un hamac, o litieră și, desigur, apă și mâncare, acesta trebuind să fie locul în care dihorul se va putea retrage. În ceea ce privește mâncarea, iubitorul de dihori spune că nici acest domeniu nu este foarte complicat, dihorii nefiind în cele din urmă foarte diferiți de pisici.

”Acum se poate găsi mâncare specială pentru dihori, cunoscut fiind faptul că sunt oameni care-i țin în casă. În cazul în care nu există posibilitatea achiziționării unei astfel de mâncări, ei pot fi hrăniți și cu mâncarea pentru pisici - conservele de foarte bună calitate sunt preferatele lor, dar se hrănesc și cu ouă fierte sau cu cărniță crudă”, explică Gabriel Avram.

Mai inteligenţi decât pisicile

Despre dihori, pe care-i descrie ca fiind jucăuși, sociabili și extrem de prietenoși, Gabriel mai spune și că ar fi mai inteligenți chiar decât pisicile.

”Cei care au timp și se ocupă de dihorii lor, îi pot învăța pe aceștia foarte multe lucruri.  Am o cunoștință căreia dihorul îi aducea papucii sau cheile atunci când intră în casă... Trebuie să te ocupi de ei dacă ți-i alegi ca animale de casă, deși ei dorm foarte mult, între 18 și 20 de ore, însă au nevoie şi de mișcare, fiind totodată și foarte curioși. De fapt, curiozitatea asta a lor îi poate pune uneori în pericol, deoarece deși stau foarte bine cu auzul și mirosul, nu stau la fel de bine cu văzul. Din cauza curiozității excesive se pot pierde, pentru că vor să știe tot și să cerceteze, se pot duce undeva și să nu mai fie capabili să revină la locul lor”, explică Gabriel Adam, arătând că dihorii domestici sunt în jurul oamenilor de 5.000 de ani, egiptenii venerându-i, se pare, pe aceștia înaintea pisicilor.

Dihorii nu trebuie lăsați nesupravegheați în casă, deoarece curiozitatea lor îi face să se cațere peste tot unde pot, riscând să se rănească dacă-și pierd echilibrul și cad. În plus, cei care doresc un astfel de animal trebuie să fie conștienți că dihorii se numără printre cele mai ”puturoase” animale, drept pentru care nu vor păstra niciodată curățenia deși, pe de altă parte, pot fi educați „la lădiță” pentru a-și face nevoile.

Mirosul nu e o problemă, dar sunt niște hoţi

Gabriel Avram ne-a vorbit și despre proverbialul miros al dihorilor, subliniind că dacă aceștia sunt îngrijiți așa cum trebuie nu au un miros mai persistent decât al oricărei alte vietăți. Mai mult, se pare că dihorițele nu au un miros atât de persistent precum dihorii, unele dintre ele fiind chiar de nesizat în casă atunci când dorm - deci în niciun caz mirosul dintr-o casă nu va fi schimbat semnificativ dacă cineva va alege să ”găzduiască” un astfel de animal.

Numele latin al dihorului, mustela putorius furo, dezvăluie practic totul despre ei. „Mustela” semnifică familia nevăstuicilor, „putorius” vine de la mirosul specific al acestora, iar „furo” arată că aceste animăluțe sunt pe cât de mici și sprințare pe atât de viclene.

”Mulți spun că au un miros neplăcut - nu este adevărat, cred că există oameni cu un miros mai neplăcut decât al dihorilor... Chestiunea mai interesantă însă este aceea că le place să fure și fură orice, făcându-și ”provizii” în diverse locuri din casă pe care le consideră colțișorul lor. Mi-au spus unii clienți că au găsit inclusiv bani adunați de dihori în spatele dulapului sau sub pat, acolo unde-și alege el să-și facă grămăjoara cu ”avuții”. Nu știu pentru ce adună - pentru zile negre, dar oricum sunt animale care le fac viața interesantă oamenilor care-i iubesc”, a mai spus Gabriel, arătând că dihorii, ca orice animal, au nevoie de dragoste și afecțiune, simțindu-i pe cei care nu-i plac și ”taxându-i” cu mici mușcături.

Pe doritorii de dihori, Gabriel Avram i-a mai atenționat că la achiziționarea unuia trebuie să fie de acord toată familia, ținându-se cont de faptul că aceștia trăiesc între opt și doisprezece ani. În plus, cine intenționează să-și ia ca animal de companie un dihor trebuie să renunțe complet la gândul de a mai avea în casă animale mici sau un papagal - nu de alta, dar dihorul va lăsa în urmă doar penele acestuia, fiind în definitiv un carnivor.