Birtalan Csanád, covăsneanul mutat în Dubai: „Unele alimente de bază par chiar mai ieftine aici”
Emiratele Arabe Unite sunt foarte dezvoltate din punct de vedere economic și tehnologic, iar acest factor stă adesea la baza deciziei multor persoane care s-au mutat acolo, măcar și pentru o perioadă scurtă de timp. De câteva luni, Birtalan Csanád, un bărbat din Sfântu Gheorghe, s-a stabilit împreună cu familia în Dubai. El spune că au făcut acest pas pentru a nu rata o oportunitate care i s-a invit în carieră, dar și pentru ca fiica lor să învețe limba engleză și să fie expusă unui mediu cultural diferit față de cel de acasă. Acum, Csanád conduce un departament în care activează 65 de persoane, iar soția lui coordonează de la distanță agenția de marketing pe care au deschis-o împreună la Sfântu Gheorghe. L-am întrebat dacă are de gând să revină acasă, despre noul loc de muncă, despre cum a fost procesul de mutare într-o țară străină, despre ce apreciază cel mai mult la Emirate, iar răspunsurile se regăsesc în următorul interviu.
– De cât timp v-ați mutat în Dubai?
Ne-am mutat (înapoi) în a doua jumătate a anului trecut. Fiica noastră a început deja clasa întâi aici.
– În Sfântu Gheorghe, aveați o agenție de marketing. Lucrați în aceeași sferă și acolo?
Agenția de marketing o avem și acum. Avem colegi super buni care se ocupă de agenție și soția mea lucrează online de aici pentru agenția noastră de acasă. Eu am primit o ofertă pe la sfârșitul verii, anul trecut, pe care nu puteam să o refuz. Este vorba despre un sector în ascensiune (Edtech - Education technology) la o companie internațională foarte mare, care a fost unul dintre sponsorii Campionatului Mondial din Qatar. Poziția în sine este una cu multe încercări și cu o expunere mare la învățarea lucrurilor noi. Ca vicepreședinte pe vânzări, am creat în ultimele luni un departament interetnic și intercultural, menit să aducă acest produs clienților internaționali din zona GCC (Gulf Cooperative Council) și Orientul Mijlociu. În momentul de față, în departamentul pe care îl conduc suntem 65 de persoane. Am 2 manageri, 6 asistent manageri și peste 50 de colegi care se ocupă de vânzări directe. Având în vedere că locuim acum în Dubai, am pus un focus mai mare pe ajutorarea companiilor din România să intre pe piață de aici, prin consultanță și crearea unei strategii de intrare pe piață atât pe partea de marketing și comunicare, cât și pe vânzări.
– Care au fost așadar motivele pentru care ați luat decizia de a părăsi țara?
Pe plan profesional, era o ofertă greu de refuzat, având în vedere potențialul mare de a învăța lucruri pe care cu greu le puteam învăța dacă rămâneam acasă. Un alt aspect important a fost să vedem cum ar funcționa agenția dacă am face un pas în spate și am lăsa colegii să se ocupe. Este însă poate și mai important potențialul de învățare și posibilitățile pe care fiica noastră le are aici. Cum se zice pe la noi „Cei șapte ani de acasă” sunt foarte importanți în viața unui copil. Noi am ales astfel anul trecut, după ce fiica noastră a împlinit 7 ani, să facem acest pas. Pot spune că, după 6 luni, deja vorbește fără probleme limba engleză și a învățat multe alte lucruri pe care nu avea cum să le învețe acasă. Aici mă refer la faptul că este expusă la diferite culturi. Este la o școală internațională și au în clasă copii din 10 țări diferite, din Europa, Asia și Africa.
– În trecut, ați mai locuit în Dubai. De ce ați decis atunci să vă întoarceți în România?
Am mai locuit în Dubai între 2011 și 2015, iar în 2015 ne-am întors în România, când s-a născut fiica noastră. Ăsta era motivul atunci și nu regretăm deloc decizia luată.
– Ce îți lipsește cel mai mult de aici, de acasă? Oamenii, mâncarea sau poate sentimentul că ești acasă?
Oamenii, prietenii și familia îmi lipsesc cel mai mult, cu toate că acum e mult mai ușor să vizitezi Dubaiul. În prima etapă când ne-am mutat, era nevoie de viză de turist, iar cursele erau puține și scumpe. Acum, nu mai e nevoie de viză, iar cursele low cost zboară aproape zilnic din mai multe orașe ale țării. Astfel am avut norocul să avem mult mai mulți vizitatori acum în 6 luni, decât am avut în cei 4 ani. În ceea ce ține de mâncare, nu aș zice că îmi lipsește. Dubaiul oferă o gastronomie foarte variată și de calitate. Sunt 3 locații unde poți cumpăra chiar și Kürtős.
– Ce greutăți ai întâmpinat în tot procesul acesta de mutare într-o țară străină?
Procedura este destul de complicată aici, dar știam deja cum merg lucrurile. Prima dată, compania la care am început să lucrez trebuia să rezolve viza pentru mine, după care eu am făcut viza pentru soție și fiică. Am găsit destul de rapid și chirie. Am locuit două luni în hotel la început, pentru că aveam nevoie de timp ca să rezolvăm toate actele. Școală am găsit destul de ușor pentru fiica noastră și am luat o decizie bună pentru că e o școală foarte faină. Sunt 3-4 familii de români și 2-3 de maghiari la școală.
– Ce particularități ale țării ți se par greu de înțeles sau peste ce obiceiuri ale lor ați trecut mai greu?
Având în vedere că e o diferență culturală, sunt unele lucruri pe care trebuie să le știi, dar în cei 4 ani, între 2011-2015, am învățat aceste lucruri și acum nu mi s-a mai părut nimic prea complicat.
- Ce vă place cel mai mult la Emirate?
Ne place foarte mult că totul e curat, organizat și accesibil. Sunt posibilități să faci sport sau să te duci la cinema, sunt muzee, centre culturale, deci e mult mai mult decât ceea ce văd mulți că ar fi doar mall-uri și clădiri înalte.
– Raportat la salarii, cum sunt costurile la alimente în Emirate, comparativ cu România?
Costurile nu sunt mari, chiar și dacă e să compari unu la unu cu prețurile din România. Aș spune că unele alimente de bază par chiar mai ieftine aici. Evident, este o varietate mult mai mare, pentru toate buzunarele. Este foarte la modă să mănânci afară, iar în multe cazuri pare chiar mai ieftin decât în România, dar, per ansamblu, prețurile alimentelor nu sunt mari. Evident, sunt unele costuri care sunt semnificativ mai mici, cum este benzina la undeva 3-4 lei/litru, dar având în vedere distanțele mari, cam tot atât cheltuim aici pentru combustibil cât cheltuiam acasă.
– Emma, fetița voastră, cum s-a adaptat acolo?
Emma s-a adaptat foarte repede. Este în clasa întâi la o școală internațională. După vârstă, trebuia să meargă deja în clasa a doua, dar acasă abia a terminat clasa zero. În sistemul IB (Internațional Bacalaureat Primary Year), copii învață să scrie și să citească începând cu KG1 (cum ar veni grupa mijlocie de grădiniță), care este în clădirea și în sistemul educațional al școlii. Având în vedere că acasă nici în clasa 0 nu este obligatoriu, am ales să înceapă aici cu clasa întâi, în loc de clasa a doua.
– Aveți de gând să vă mutați înapoi acasă cândva?
Da, evident. De data asta, ne-am mutat pentru acest proiect al companiei unde lucrez și pentru ca Emma să învețe limba engleză la un nivel bun.
– Ce ar trebui să se schimbe aici, în țară, ca tinerii să nu mai fie tentați să plece?
Eu nu văd problema cu plecarea tinerilor, dacă aceștia au scopul de a se întoarce acasă cu mai multă experiență și să pună în aplicare tot ceea ce au învățat afară. Evident, un sistem mai predictibil nu ar strica, adică să nu fie schimbări abrupte de policy (din engl. politică) pentru companii, dar și pentru angajați. Problema nu este cu zona noastră sau cu orașul nostru. Lucrurile care determină tinerii să plece pot fi corectate doar la nivel central, de unde vin și motivele pentru care tinerii pleacă. Eu totuși cred că majoritatea tinerilor se vor întoarce.