Interviu cu Mike Luiza, directoarea SCDC de la Târgu Secuiesc.

Directoarea Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare a Cartofului de la Târgu Secuiesc, Mike Luiza, este exemplul tipic al persoanei care este atât de devotată muncii pe care o face, încât este în stare să se zbată până la nesfârşit pentru a obţine rezultate bune, roade ale muncii depuse. Am stat de vorbă cu ea despre cercetarea în domeniul cartofului, un domeniu în care zona Covasna ar treui să exceleze, dar nu este aşa.

- Care este situaţia cercetării agricole în general la noi în ţară?

- Din fericire, mai există activitate de cercetare, însă mai redusă, personalul din cercetare s-a diminuat la nivel naţional cu 60%. Slaba finanţare, care nu stimulează atractivitate spre munca de cercetare, a condus la reducerea tematicii de cercetare, la plecarea din unităţi a unor cercetători formaţi, care au fost recoltaţi de firmele străine sau s-au orientat spre sectorul privat.

În prezent numărul unităţilor de cercetare este mic, acestea putând însă să răspundă cerinţelor actuale de competitivitate, de implicare în găsirea unor soluţii, atât pentru agricultura românească, cât şi pentru problemele majore ale omenirii, generate de provocări, cum sunt criza alimentară, schimbările climatice, criza energetică, efectul de seră. Avem nevoie de cercetare agricolă românească din mai multe motive, dintre care aş menţiona faptul că multe creaţii biologice ale cercetătorilor români – soiuri de plante şi rase de animale – s-au dovedit mai bine adaptate la condiţiile din ţara noastră faţă de cele străine, prin rezistenţa sporită la intemperii, la boli şi dăunători precum şi prin indici calitativi superiori.

Atâta timp cât inteligenţa românească poate rezolva problemele cu care ne confruntăm, de ce să acceptăm oferta altora, care poate fi înrobitoare.

- Cât de normală este starea actuală a cercetării?

- Nu are cum să fie normală în condiţiile unei subfinanţări care generează reducerea personalului de cercetare şi o dotare  tehnică incompletă, care conduce la diminuarea potenţialului de abordare a problemelor cu care se confruntă agricultura. Şi astea toate în contextul unei competitivităţi în care nu trebuie să stai deoparte, ci trebuie să te implici, întrucât mai există inteligenţă şi pasiune pentru investigaţia ştiinţifică.

- Daţi-ne exemple de competiţie neloială...

- În timp ce firmele din sectorul privat au beneficiat de numeroase programe Sapard, Fermierul, FEADR prin care au primit finanţare pentru dotarea cu maşini şi utilaje agricole, spaţii de depozitare, unităţile de cercetare nu au avut nicio şansă, pentru că nu au avut acces la aceste programe. Din start s-a creat un decalaj între unităţile de cercetare şi sectorul privat.

- Care credeţi că sunt priorităţile de cercetare în agricultură?

- Obiectivele noastre vizează problemele specifice agriculturii româneşti, iar pe de altă parte implicarea în problematica de cercetare de la nivelul UE. În primul caz, dorim să oferim în continuare agricultorilor români soiuri noi cu rezistenţă sporită la secetă, la temperaturi extreme, la atacul bolilor şi dăunătorilor, cu capacitate de  valorificare superioară a resurselor naturale (fertilitatea solului, energia solară), precum şi soluţii tehnologice profitabile, adecvate variabilităţii condiţiilor de sol şi climă.

De exemplu, ne confruntăm în prezent cu extinderea îngrijorătoare a suprafeţelor afectate şi a pagubelor produse de bacteria Clavibacter michiganensis (Putregaiul inelar)  la cartof şi insecta Diabrotica virgifera (viermele rădăcinilor) la porumb, care solicită urgent răspunsuri din partea cercetării.

În acest sens din toamna acestui an specialiştii de la SCDC Târgu Secuiesc participă la realizarea a patru proiecte din Programul Sectorial al MAPDR. Scopurile pe care le-am propus, sunt următoarele: ridicarea performanţelor calitative şi cantitative ale materialului de sămânţă de cartof din verigi superioare, prin elaborarea şi perfecţionarea metodelor tehnologice şi de control fitosanitar. De asemnea dorim să implementăm sisteme de măsuri tehnico-organizatorice şi baze de date pentru prognoza, monitorizarea şi controlul Clavibacter michiganensis ssp. sepedonicus – putregaiul inelar al cartofului (boală de carantină fitoendemică).

Unul dintre proiecte prevede implementarea unor tehnologii inovative de reducere a vulnerabilităţii agro-ecosistemului culturii cartofului şi sfeclei de zahăr faţă de agenţii de dăunare (re)emergenţi şi modalităţi de diminuare a acestora.

Perfecţionarea managementului culturii cartofului, la nivel de fermă, prin promovarea unui sistem suport pentru decizie bazat pe monitorizarea continuă a resurselor, iată un alt scop impus de noi.

De asemenea mai există două proiecte care au fost declarate eligibile din punct de vedere al documentaţiei. Acestea sunt îmbunătăţirea calităţii biologice şi fitosanitare a materialului de plantat la cartof prin utilizarea biotehnologiilor, şi eficientizarea controlului patogenilor cartofului pentru sămânţă din România în contextul răspândirii noilor tulpini necrotice PVY şi a schimbărilor climatice pentru îmbunătăţirea deciziei la nivel de fermă.

- Dacă ar fi să tragem o concluzie, care ar fi aceasta?

- Numai prin conştientizarea factorilor politici asupra aportului cercetării la progresul societăţii în general şi al agriculturii şi dezvoltării rurale se poate reda şi stimula vigoarea şi puterea de creaţie a cercetătorilor, care trebuie să fie ei înşişi pasionaţi de ceea ce fac, dar şi cointeresaţi pentru ceea ce realizează.

Ne preocupă în acelaşi timp transferul rezultatelor cercetării în sectorul privat. Fermierii au devenit interesaţi în a prelua material pentru sămânţă, informaţii tehnologice, sfaturi şi recomandări care să-i ajute să producă mai mult, mai bine şi mai ieftin.