În România mileniului III, la Băcel, sâmbătă, după inundații, oamenii nu-l așteptau toți pe președintele țării. Fără să o spună deschis și direct, mulți - inclusiv o parte din jurnaliștii prezenți la fața locului - păreau să aștepte un fel de vrăjitor de stat. Un magician care să le confirme pe loc că va fi bine, care să promită că digul se ridică mâine, că statul funcționează, că apa dispare, că banii vin curând și se investesc cu cap. O persoană care, eventual, să bage mâna în buzunarul de la sacou și să scoată o soluție pe loc, întocmai ca un magician care scoate iepurele din joben. 

Nicușor Dan a venit la Băcel. A venit fără emfază, fără girofaruri isterice, fără aer de salvator. A venit să stea de vorbă cu oamenii și să se informeze în mod direct cu privire la situația din zonă - deși nu era în campanie electorală și putea, bine mersi, să nu vină, cum nici alții n-au făcut-o înaintea lui. La declarații, a spus clar ce știe orice om onest: că în prezent nu avem un stat funcțional, că nu s-a făcut nimic, că lucrurile merg cum merg și că a primit asigurări de la autoritățile locale că „se vor căuta soluții”.

Și totuși, în fața camerelor, în fața oamenilor, în fața jurnaliștilor, în comentariile de pe  Facebook și alte rețele de socializare, Nicușor Dan a devenit ținta. „Ce faceți cu digul?”, „Când se repară?”, „De ce nu s-a făcut până acum?”, „Îi veți despăgubi pe oameni afectați de inundații?” etc. Pe scurt, i s-a cerut socoteală ca unui primar care n-a venit la ședință sau ca unuia care a pus mâna pe bani și a fugit cu ei în lume în loc să rezolve problema localnicilor. 

Dar Nicușor Dan nu (mai) e primar. Nu e ministru. Nici prim-ministru. Nu lucrează la „Apele Române”. Nu e șef de Consiliu Județean. Nu e prefect.

E președintele României. Un rol care în niciun caz nu cere de la el să ridice diguri, să mute bani de la bugetul local sau să semneze contracte cu firme de construcții. Oricât ne-am dori, Nicușor Dan nu are o bagheta magică. Și dacă vine să își arate interesul față de o situație de criză, el nu e un vodă care să împartă galbeni la țărani ca-n basme și legende. E președintele României, care a fost învestit în funcție de doar câteva zile! 

Mulți dintre cititorii covasnamedia.ro și o parte a sătenilor din Băcel sunt supărați că la cârma țării nu a fost ales Georgescu sau Simion. Din retorica lor se deduce că unul dintre aceștia ar fi făcut mult mai multe decât Nicușor Dan. Dar se gândește cineva că oricare dintre ei ar fi avut exact aceleași atribuții? Că așa e postul!

Dacă, să zicem, ar fi ieșit George Simion președinte, își închipuie cineva că s-ar fi oprit ploaia sau că ar fi crescut digul din pământ, din iarbă verde? 

Ceea ce este cel mai interesant la noi, românii, e că visăm la eroi, dar refuzăm categoric să ne informăm și să înțelegem sistemul. 

Dar de ce îl tragem la răspundere pe singurul om care tocmai a venit să recunoască public că e o problemă și nu s-a făcut nimic?

Pentru că suntem toți exasperați de statul care nu funcționează și atunci, ne agățăm instinctiv de prima figură cu autoritate care apare în fața noastră. Îi punem în cârcă toate frustrările noastre, ca într-un soi de spovedanie nervoasă, și îi reproșăm greșelile și lipsa de interes a tuturor celor care l-au precedat. Și e de înțeles… până la un punct! Dar e timpul să mai și judecăm puțin. 

Adevărul e simplu și sec:

Nicușor Dan nu are nicio atribuție prin care poate să construiască diguri.

Ca președinte de stat, el are alte atribuții, și poate fi judecat pentru ce face sau nu face pe felia lui. În niciun caz nu poartă vina pentru promisiunile făcute la Băcel în 2018, când s-au alocat bani pentru protecții împotriva inundațiilor și nu s-a mișcat nimic. Pentru asta, trebuie să-i căutăm pe cei care erau acolo atunci: Administraţia Naţională „Apele Române”, Guvernul României, Instituția Prefectului, Ministerul Mediului, Consiliul Județean, Primărie. 

Aici trebuie căutat răspunsul la întrebarea: „De ce nu s-a făcut nimic?” sau „Unde sunt banii?”

E drept că e mai simplu să țipi la cel care stă în fața ta acum, decât să sapi după cei care au tăcut ani de zile, dar totuși, nu așa funcționează responsabilitatea. Nici președintele Nicușor Dan nu repară diguri, nici alt președinte n-ar fi făcut-o.

Nicușor Dan a venit la Băcel. N-a promis minuni și nici n-a dat vina pe „greaua moștenire”. A vrut să vadă realitatea din teren doar ca să fie la curent cu ea. Căci singurele atribuții ale președintelui de stat în relația cu Guvernul sunt desemnarea candidatului pentru funcția de prim-ministru, după consultarea partidelor parlamentare și pe baza votului de încredere acordat de Parlament, și participarea la ședințele de Guvern, atunci când se dezbat probleme de interes național. Însă toate astea nu îi dau puterea de a face diguri sau a aloca bugete. Să fie clar o dată pentru totdeauna. 

Ne convine sau nu, până când în România nu vom înțelege cine are, de fapt, datoria să facă lucruri concrete, vom continua să ne certăm cu mesagerii în loc să căutăm vinovații reali. Vom continua să ne reproșăm unii altora că n-am ales pe cine trebuie și vom continua să visăm la rezolvarea problemelor cu bagheta magică, așa cum visăm de-o viață să ne îmbogățim peste noapte printr-un câștig la Loto.