De la o vreme încoace am ajuns la concluzia că nimic în viață nu este întâmplător. În școala generală am decis care va fi drumul meu în viață și am spus, către oricine mă întreba, că eu o să fiu ziaristă. Nu jurnalistă, ci foarte concret – ziaristă. Cam pe atunci se năștea și Observatorul de Covasna, prin ambiția și curajul unor tineri din Sfântu Gheorghe. Evident, cele două situații n-au nicio legătură, dar îmi place să cred că mi-a fost scris să ajung aici și să am un rost în echipa care muncește zi de zi pentru a da viață acestui ziar local, într-o țară, sau mai bine zis o lume, în care presa scrisă pierde tot mai mult teren în fața audiovizualului.

Sigur că ne adaptăm și noi timpurilor, prin site-ul covasnamedia.ro, însă dragostea pentru presa scrisă, pentru pagina de ziar cu mirosul ei specific, pentru tușul negru care se întinde pe degete sau mândria de a ne vedea numele scrise în caseta redacțională nu ni le poate lua nimeni. Asta chiar dacă suntem tineri și îndrăgostiți și de internet și de minunile tehnologiei.  

Mă cutremur când mă gândesc la cei 16 ani care au trecut. Mi se pare un număr enorm, mai ales știind ce înseamnă fiecare zi și fiecare efort de a scoate câte un nou ziar cât mai interesant, cât mai viu, cât mai aproape de cititori. De multe ori reușim, alteori învățăm.

Mi se întâmplă uneori când iau ziarul în mână să mă gândesc la cei care au pus umărul de-a lungul timpului la realizarea acestui proiect, cuvânt cu cuvânt, zi după zi și an după an. Au fost mulți cei care au trecut prin redacție. Fiecare a lăsat semne și sunt convinsă că fiecare a luat cu el învățăminte de tot felul.

De exemplu, pe mine ziarul Observatorul de Covasna mă învață că niciun efort nu e în zadar, atât timp cât munca este făcută cu responsabilitate și fără intenții ascunse. Tot la Observatorul de Covasna învăț că fiecare știre sau reportaj capătă valoare doar prin puterea dată de atenția cititorilor. De asemenea, o lecție de preț pe care am învățat-o de când sunt la Observatorul de Covasna este aceea că indiferent de etnie, oamenii au aceleași probleme și că, în interior, toți ne dorim același lucru: să fim fericiți.

Viața la ziar vine și cu o conectare permanentă la mediul înconjurător, iar asta m-a învățat importanța atenției distributive. Că cel care are informația are puterea era o lecție despre care auzisem până să devin reporter, însă abia după aceea am învățat ce înseamnă cu adevărat acest lucru.

Iar lista ar putea continua cu: orice este posibil, limitele sunt doar în capul nostru, schimbarea vine prin fiecare, criticile sunt constructive, unele situații problematice apar din lipsa de comunicare, că un cuvânt rămâne cuvânt în presa scrisă și așa mai departe.

Dar lecția cea mai importantă învățată din redacția Observatorul de Covasna este că de peste 16 ani acest ziar ne tot învață. Pe toți. Deopotrivă ziariști și cititori. Ce ne învață? Că doar împreună putem fi puternici.

Așa că țin să îi mulțumesc public ziarului Observatorul de Covasna pentru fiecare lecție de viață oferită și îi urez „La mulți ani!” atât lui, cât și cititorilor datorită cărora încă mai există cotidianul în forma tipărită!