Începând de luna viitoare legea adopțiilor va suferi unele modificări.

Cuplurile care dintr-un motiv sau altul nu pot avea copii, nu înțeleg cum poate fi lăsat un astfel de dar divin la maternitate, abandonat într-un pătuț de spital, prin stații de autobuz sau în scările blocurilor. Cei ce nu își doresc copii însă, vor să scape de ei într-un mod cât mai „invizibil”. Nu există nicio lege care să oblige o mamă să își păstreze copilul, dar drumul micuțului către o altă familie, care îl vrea, este lung și cu multe obstacole date de birocrație.

Când decizi să adopți un copil

Annamária este o tânără de 35 de ani din Sfântu Gheorghe. Ea și soțul ei au încercat ani la rând să aibă propriul copil, dar toate încercările s-au dovedit a fi în zadar. După tratamente costisitoare, care nu au dat rezultatul dorit, cuplul a decis să adopte un bebeluș. De la luarea acestei decizii și până în ziua în care și-au putut strânge copilul în brațe au trecut aproape doi ani. „Am luat decizia de a-l adopta pe băiețelul nostru pentru că ne-am dorit enorm de mult să avem un copil. Ne-am dus la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului și am depus actele necesare, după care am așteptat. Am urmat toți pașii necesari, dar dacă cineva vrea să adopte un copil, mai întâi trebuie să se înarmeze cu multă răbdare” – povestește Anamária.

Anchete sociale

După ce o familie depune actele pentru adopție, va primi vizita asistenților sociali și ai psihologilor și astfel începe o muncă lungă și anevoioasă, plină de obstacole ale birocrației românești. Familia trebuie să îndeplinească condiții stricte pentru a putea adopta un copil, de la starea de sănătate până la condiții materiale care să permită cuplului să își crească copilul în condiții decente.

Legea este aspră

Deși mamele care își abandonează copiii nu pățesc nimic dacă fac acest lucru, este nevoie de semnătura lor pentru ca bebelușul să poată fi dat către adopție. De multe ori mama este de negăsit, iar dacă se cunoaște identitatea tatălui, este nevoie și de acordul lui asupra dării către adopție a celui mic. Astfel spitalele se trezesc cu bebeluși abandonați, îi contactează pe cei de la DGASPC, iar ei sunt cei care încearcă să dea de părinți. În tot acest timp micuțul este la spital sau la un asistent maternal, întrucât copiii sub doi ani nu pot fi instituționalizați.

Modificări din aprilie

Începând de luna viitoare legea adopțiilor va suferi unele modificări. Dacă acum perioada anchetei sociale este de 60 de zile, timp în care specialiștii DGASPC decid dacă o familie îndeplinește sau nu toate criteriile de adopție, din aprilie această perioadă se va dubla, iar asistenții sociali vor avea la dispoziție 120 de zile pentru a vedea acest lucru. O altă schimbare este aceea că lista copiilor care urmează a fi dați către adopție trebuie trimisă către Direcția Națională de Asistență Socială și Protecția Copilului. Tot aici se va trimite și lista acelor părinți care doresc să adopte un copil. „Lista potențialilor părinți din județul Covasna se va întregi cu cea din alte județe, dar decizia finală în ceea ce privește acordarea unui copil către o familie anume va fi luată pe plan local” – a declarat directoarea DGASPC Covasna, Vass Mária.

Covăsnenii preferă bebelușii

Viitorii părinți din județul Covasna preferă să adopte bebeluși. Din acest motiv timpul de așteptare poate fi unul lung, din cauza faptului că de multe ori un bebeluș nu poate fi dat către adopție din lipsa semnăturilor părinților naturali, care astfel fac de două ori rău copilului: îl lasă de izbeliște, dar nici nu renunță la drepturile părintești. „Covăsnenii preferă copiii foarte mici, dar am avut cazuri în care copii mai mari din Covasna au ajuns la familii din alte județe” – spune Vass Mária. Modificările legislative impun noi reguli și în ceea ce privește această componentă a procesului de adopție. Din aprilie, dacă părinții biologici nu vin după copil, pot fi începute procedurile de adopție.

Date statistice

În 2011 zece familii din județul Covasna au primit actele care le dau dreptul să adopte un copil, în alte 13 cazuri au fost pornite procedurile de adopție, nouă minori au fost plasați la familii pentru perioada de probă de 90 de zile, iar în alte șapte cazuri procedurile de adopție au fost finalizate. După ce se finalizează acest proces, copilul adoptat devine copilul cuplului și are aceleași drepturi ca și copilul biologic al acestora.

Copilul seamănă cu părinţii adoptivi

Psihologii spun că în cazul în care un copil este adoptat la o vârstă foarte fragedă, acesta va începe să semene cu unul dintre părinții adoptivi. „Copilul imită adultul, după un timp va avea aceeași mimică, același zâmbet, lucru pentru care nu de puține ori auzim fraze de genul: seamănă cu mama sau cu tata. Este un lucru absolut normal, și este unul dintre motivele pentru care multe cupluri doresc să adopte un copil cât mai mic. Un alt lucru interesant și deseori întâlnit este acela că după o perioadă de la adopția copilului, cuplul reușește să aibă și proprii copii. Explicația este simplă, cei doi părinți nu mai sunt stresați de faptul că trebuie să aibă un copil, iar acest lucru îi ajută în a concepe un bebeluș. Am întâlnit cazuri în care părinții ne-au sunat cu mirare că vor avea și propriul copil. Iată câteva dintre lucrurile ciudate pentru unii, și îmbucurătoare pentru alții, legate de adopție” – ne-a declarat un psiholog.