„Neamul este etern prin Cultul Eroilor” (Nicolae Iorga)

După încheierea războiului pentru întregire statală şi eliberare naţională (1916-1919), pe întregul teritoriu al României se aflau ostaşi români înhumaţi, care căzuseră la datorie.

În baza Decretului nr. 4106 din 12 septembrie 1919, statul român a adoptat măsura înfiinţării „Societăţii Mormintelor Eroilor Căzuţi în Război”, cu statut de persoană juridică, având nobilele misiuni de a îngriji şi păstra mormintele şi operele comemorative de război realizate, a descoperi noi morminte ale ostaşilor căzuţi pentru patrie, a aduce îmbunătăţiri cimitirelor eroilor şi a organiza ceremoniale religioase şi militare la mormintele eroilor. Comitetul „Societăţii Mormintele Eroilor Căzuţi în Război” avea preşedinte de onoare pe Regina Maria şi preşedinte executiv pe Episcopul de Caransebeş, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române din anul 1925, Miron Cristea.

Guvernul României, prin Decretul – Lege nr. 1693 din 20 aprilie 1920, a aprobat propunerile Bisericii Ortodoxe Române şi ale Ministerului de Război pentru a se sărbători în fiecare an Ziua Eroilor, în ziua când se sărbătoreşte Înălţarea Domnului Iisus Hristos la ceruri.

În virtutea acestor legi, în perioada interbelică, Societatea „Cultul Eroilor” a adunat în cimitirele definitive ale eroilor osemintele a 200.000 de eroi români şi străini, care se aflau în morminte izolate sau grupuri de morminte răzleţe; a repatriat din şi în străinătate rămăşiţele a peste 1.500 de eroi, pe baza convenţiilor stabilite; a construit 106 cimitire militare definitive şi 14 mausolee; s-au asimilat mormintele de război şi cele ale ostaşilor şi civililor căzuţi în timp de pace în luptele pentru apărarea graniţelor, a ordinii publice şi a siguranţei de stat.

Societatea „Cultul Eroilor” şi-a schimbat denumirea, în anul 1940, în Aşezământul Naţional „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor, care a desfăşurat activităţi organizatorice şi educative, sub conducerea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române şi a Ministerului de Război, până la data de 29 mai 1948, când acest organism a fost desfiinţat.

M.S. Regina Maria, preşedinte de onoare al Societăţii Mormitele Eroilor Căzuţi în Război, Preşedinte de onoare al societăţii „Cultul Eroilor” ne-a lăsat următoarele versuri nemuritoare:

Nu vărsaţi lacrimi pe mormântul eroilor,

Ci mai curând slăviţi-i prin cântece,

Aşa, ca faima lor să rămână un ecou,

Prin legenda veacurilor!

În perioada 1949-1975, activitatea de îngrijire a monumentelor şi cimitirelor eroilor şi de omagiere a eroilor s-a desfăşurat de către Ministerul Apărării Naţionale, administraţiile locale, cadre didactice din şcoli şi preoţi din cadrul parohiilor.

Ministerul Apărării Naţionale a aprobat iniţiativa unui grup de cadre active să înfiinţeze, în anul 1990, Secţia pentru valorificarea tradiţiilor militare şi a patrimoniului istoric-militar, cărora s-a alăturat un grup de ofiţeri în rezervă şi retragere, împreună înfiinţând în anul 1991 „Comitetul Naţional pentru Restaurarea şi Îngrijirea Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor”.

Răspunzând propunerii Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, la data de 30 mai 1995, prin Legea nr. 48, Parlamentul României a proclamat sărbătorirea Zilei Eroilor în ziua care se sărbătoreşte Înălţarea Domnului Iisus Hristos la Ceruri, revenindu-se după 75 de ani la tradiţia făurită în perioada interbelică.

Cu prilejul celei de a treia Conferinţe Naţionale a „Comitetului Naţional pentru Restaurarea şi Îngrijirea Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor”, în ziua de 28 noiembrie 1997 s-a hotărât schimbarea denumirii Comitetului Naţional în Asociaţia Naţională „Cultul Eroilor”.

Eroii căzuţi la datorie luminează puternic pământul patriei. Ştiuţi sau neştiuţi, biruitori sau înfrânţi, anonimi sau rămaşi în legendă, ei au intrat în conştiinţa noastră ca şi limba, tradiţia sau frumuseţile plaiurilor româneşti. Ei s-au aruncat în braţele morţii şi continuă să trăiască printre noi.

Să ne înclinăm şi noi toţi – copiii străbunilor noştri martiri – cu adâncă emoţie şi respect, în faţa jertfei celor care au făurit poporul român şi au apărat cu preţul vieţii lor graniţele Patriei şi să presărăm pe mormintele şi la monumentele eroilor lacrimile recunoştinţei, aprinzând, totodată, o lumânare care să le lumineze calea în veşnicie!

Participând la ceremonialul religios şi militar, sub acordurile „Imnului Eroilor”, să depunem florile recunoştinţei şi să aprindem lumânări la mormintele eroilor noştri, iar după acest moment, să recitim versurile scrise de un erou necunoscut:

Nu plânge, Maică Românie!

(Versuri găsite ȋn ranița unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpații de Curbură)

Nu plânge, Maică Românie,

Că am să mor neȋmpărtășit!

Un glonț pornit spre pieptul tău,

Cu pieptul meu eu l-am oprit…

Nu plânge, Maică Românie!

E rândul nostru să luptăm

Și din pământul ce ne arde

Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, Maică Românie!

Pentru dreptate noi pierim;

Copiii noștri, peste veacuri,

Onoare ne vor da, o știm!

Nu plânge, Maică Românie !

Adună tot ce-i bun sub soare;

Ne cheamă și pe noi la praznic,

Când România va fi Mare!

Amintirile sunt create de istoria noastră, de tot ceea ce am studiat ca elev, ca ofițer. Această zi îmi amintește de o sărbătoare deosebită pentru poporul nostru.

Prim-vicepreședinte Asociaţia Judeţeană „Cultul Eroilor” – Covasna

Mr. (r) Robert-Tiberiu Rusznak