Interviu cu cântăreaţa „locală” Laura Zan, sora Luizei, una dintre cele mai cunoscute cântărețe de jazz din țară.

Nu a studiat muzica, dar a crescut într-o familie de muzicieni. Bunicul ei cânta la acordeon, mama ei este profesoară de muzică, iar sora ei, Luiza Zan, nu are nevoie de nicio prezentare, fiind una dintre cele mai cunoscute cântărețe de jazz din țară. Laura are așadar muzica în vene. Cântă în mai multe formații din Sfântu Gheorghe, alături de iubitul ei, Tinca Teddy. Despre toate acestea am stat de vorbă cu ea în cadrul unui interviu în exclusivitate.

– Laura, spune-ne când ai descoperit talentul pe care îl ai? Care au fost primii pași în cariera ta?

– Am început să cânt în 2005 cu trupa Slang. A fost formația sorei mele, Luiza, ea m-a cooptat în trupă, deși la început nu am vrut. Până la urmă m-a convins, și am zis să încerc, să vedem ce iese. A urmat o perioadă cu multe spectacole și concerte. Pot spune că am străbătut țara în lung și în lat cu Slang, am ajuns în multe locuri, ceea ce a fost bine. Cam asta e povestea începutului meu de drum.

– Cum ai ajuns la Sfântu Gheorghe?

– În decembrie 2005 aveam un concert în Gheorgheni, iar la bariera de cale ferată de la Malnaș mi-am întâlnit „jumătatea”, în persoana lui Tinca Teddy, care de asemenea avea concert în zonă, cu trupa lui. Așteptam să treacă trenul, timp în care am coborât din mașină, iar el a venit la mine, s-a prezentat, după care am ținut legătura. Pe vremea aceea trăiam la București, el a venit de câteva ori la mine, iar după aproximativ șase luni m-am mutat la Sfântu Gheorghe.

– Cum ți se pare orașul? Cum te-ai obișnuit, nu îți este dor de București?

– La început a fost greu mai ales pentru că nu înțelegeam limba maghiară. Pe parcurs am început să prind câte un cuvânt și să îmi dau seama cam despre ce vorbesc oamenii. Nu pot să spun însă că îmi este dor de București, sau că mi-a fost dor vreodată. Sunt o persoană calmă, nu îmi place alergarea caracteristică orașelor mari. Mie îmi place liniștea, iar în Sfântu Gheorghe am găsit o adevărată oază de liniște. Mutarea mea la Sfântu Gheorghe a însemnat și o schimbare în cariera muzicală pentru că peste noapte am devenit solistă, lucru neobișnuit pentru mine pentru că până atunci am cântat ca și backing vocal.

– Ce proiecte muzicale ai și ce ți-ai propus pentru viitor?

– Dacă ar fi să caracterizez formațiile din Sfântu Gheorghe, aș zice că sunt multe, dar de fapt sunt cam aceleași persoane în ele, muzicienii de aici au mai multe proiecte muzicale. Așa este și în cazul meu încă de când am venit la Sfântu Gheorghe. Am cântat prima dată în formația Free Connection, apoi în Séta a kacsámmal (Plimbare cu rățușca mea), Horny și altele. Dat fiind faptul că muzicienii se intersectează la concerte, fiind vorba de aceleași persoane, am decis cu Teddy să înființăm un duo în care să cântăm noi doi cover-uri și piese proprii. În această formulă am cântat și acum câteva săptămâni în cadrul Festivalului de Muzică Stradală din Sfântu Gheorghe, iar un prieten care ne-a văzut cântând a spus că i-ar plăcea să cânte cu noi. Așadar acesta va fi noul nostru proiect muzical, în care vom încerca să abordăm un stil mai aparte, să combinăm funk și hip-hop. Cred că va ieși ceva interesant, iar prima apariție a noastră cu acest al treilea membru va fi la sfârșitul acestei luni la Huhuu. Publicul va avea ocazia să asculte piese foarte cunoscute, comerciale abordate puțin altfel: cu un pic de jazz, funk și hip-hop. Sperăm să aibă priză la public, mai ales pentru că nu știu să existe o formație locală care să prezinte o astfel de muzică. De altfel, săptămâna trecută am căzut de acord să reînființăm o altă trupă mai veche, Free Connection. Să vedem ce iese.

– Crezi că publicul covăsnean este deschis pentru muzica pe care o faceți?

– La fiecare concert pe care îl susținem mă încarc cu energie de la public. Starea mea de bine la un concert vine de la public, de aceea dacă scena este departe de public, de exemplu, nu mă simt bine. În această eră a tehnologiei avansate oamenii ascultă tot felul de muzică, dar avem mulți adepți ai stilului pe care îl reprezentăm și îl abordăm: jazz, funk, blues. Eu de fiecare dată încerc să fac tot posibilul pentru a aduce pe scenă ceva ce să le placă oamenilor.

– Cânți în mai multe formații, însă ai o trupă preferată dintre toate în care ești membră?

– Acum cânt în Séta a kacsámmal, Free Connection și Duo. As spune că Séta a kacsámmal este preferata mea, dar am o presimțire că noul proiect muzical, cel cu hip-hop, îmi va plăcea mai mult. Cred că este mai potrivit pentru mine, pentru vocea mea.

– Ce îți place să faci în afară de cântat?

– Îmi place să mă relaxez, să ies cu prietenii, să călătoresc. Mai nou mi-am descoperit o latură mai artistică, confecționez tot felul de obiecte handmade. Mă uit pe internet și dacă îmi place ceva, încerc să îl pun în aplicare și să îmi fac astfel tot felul de obiecte de decor lucrate manual. Timpul meu însă pentru toate aceste lucruri este limitat pentru că avem foarte multe repetiții, mai ales înaintea unor concerte, repetăm chiar și de cinci ori pe săptămână câte patru ore. Dar măcar trei repetiții avem în fiecare săptămână.

– Te-ai gândit să pleci din țară? Crezi că te-ai putea afirma mai mult afară?

– N-aș pleca din Sfântu Gheorghe prea curând pentru că îmi place aici. Este un oraș foarte cultural, cu oameni deosebiți. Am avut odată o tentativă de a pleca în Statele Unite, dar nu mi s-a acordat viza, așadar acest plan a eșuat, iar după aceea nu am mai încercat. Nu cred că aș pleca din țară să locuiesc în altă parte.

– Ai participat la Festivalul Internațional de Muzică Ușoară „Cerbul de Aur”. Cum a fost această experiență?

– În anul 2004 formația surorii mele, Slang, a câștigat locul I la Cerbul de Aur, secțiunea formații. Pe atunci eu încă nu cântam cu ei. Câștigând acest premiu, au semnat un contract cu o casă de discuri, au scos un album, iar sora mea m-a chemat să cânt cu ei în concertele de promovare a albumului. La un an de la câștigarea premiului, Slang a fost invitat special la festival, atunci am cântat și eu pe scenă. A fost o experiență senzațională să cânt pe acea scenă imensă. Îmi aduc aminte că a fost foarte frig, ploua, iar eu nu prea vedeam publicul din cauza reflectoarelor, dar cu toate acestea a fost ceva impresionant, o experiență foarte plăcută.

– Se poate trăi din muzică în Sfântu Gheorghe?

– Serviciul meu nu are nimic de a face cu muzica. Ar fi frumos să fie o legătură între ele, dar nu este așa, lucrez la o firmă specializată pe birotică și papetărie. De trăit doar din muzică, depinde ce fel de muzică faci. Momentan trebuie să ne păstrăm și locul de muncă pentru a trăi pentru că din muzica pe care o facem noi nu se poate trăi aici. Dar cu siguranță nu voi renunța la muzică. Poate voi renunța la cântat atunci când mă va lăsa vocea, dar la muzică niciodată.