Interviu cu fotbalistul Hadnagy Attila de la FC Braşov, singurul jucător covăsnean din Liga I.

Este originar din Sfântu Gheorghe, dar joacă de ani buni la FC Brașov. Nouarul stegarilor a marcat multe goluri pentru echipa de sub Tâmpa, unde vrea să mai continue fotbalul încă pentru câțiva ani. I s-a propus să plece, dar n-a făcut-o. Își amintește cu drag de vremurile când echipa era antrenată de Răzvan Lucescu, și spune că ar vrea să își încheie cariera de fotbalist acolo unde a început-o: acasă la Sfântu Gheorghe.

– Attila, ești de câțiva ani buni la FC Brașov. Povestește-ne cum ai ajuns la această echipă...

– Am început să joc fotbal la Sfântu Gheorghe, de unde am plecat la Ploiești cu un contract pe trei ani. După doi ani și jumătate petrecuți la Ploiești am fost contactat de conducerea Brașovului și am semnat un contract cu ei. Nu am jucat o jumătate de an pentru că aveam contract pe trei ani cu Ploiești, și am semnat cu Brașov, așadar am fost suspendat. A fost în urmă cu șase ani, acum este al șaselea an de când sunt la Brașov. Când am ajuns eu acolo, echipa era în liga secundă, am mers în același an când s-a alăturat echipei și antrenorul Răzvan Lucescu.

– În ultima vreme antrenorii sunt schimbaţi foarte des. Cum te influențează pe tine acest fenomen și cine a fost antrenorul cu care ți-a plăcut să lucrezi cel mai mult?

– Vorbim despre un fenomen care își pune amprenta pe jucători. Până te obișnuiești cu un antrenor, îi cunoști ritmul, programul, înțelegi ce vrea de fapt să facă, îi pricepi explicațiile, este dat afară. Din păcate acest lucru se întâmplă la mai toate echipele din țară, dacă patronului nu îi place un meci sau două, îl dă afară pe antrenor. Vorbim de o chestiune de mentalitate și cred că acesta este principalul motiv pentru care fotbalul românesc nu reușește să țină pasul cu fotbalul european. Eu am lucrat cu foarte mulți antrenori buni, dar dacă ar fi să aleg totuși un nume, aș spune că cea mai frumoasă perioadă a fost aceea când echipa a fost condusă de Răzvan Lucescu. Atunci am înregistrat cele mai bune rezultate ale Brașovului, iar atmosfera la club era foarte bună, îmi aduc aminte cu mare plăcere de acea perioadă.

– Te-ai gândit să pleci de la Brașov? Ai primit oferte?

– După ce a plecat Răzvan Lucescu, m-am gândit și eu să plec. Pe banca tehnică a ajuns Viorel Moldovan, iar eu am primit o ofertă foarte bună din Ungaria. Am stat și m-am gândit, am pus toate aspectele în balanță și am decis să rămân. Chiar dacă banii pe care îi câștigam afară erau mai mulți, nu mai eram acasă. Așa sunt la 30 de kilometri de cei dragi, ceea e este bine. FC Brașov mi-a oferit o șansă foarte bună atât din punct de vedere al carierei, cât și din punct de vedere financiar.

– Ai un meci preferat dintre toate pe care le-ai jucat, sau un gol care are o semnificație aparte?

– Îmi amintesc cu plăcere de unele partide, cum ar fi aceea când am eliminat Timișoara din Cupa României, sau acea partidă tot cu Timișoara, când am marcat în ultimele minute. A fost frumos și când am aflat că voi avea un copil și i-am putut dedica golul. Am petrecut multe momente plăcute la Brașov. Din păcate încet-încet se termină, am și eu o vârstă, dar în toți acești ani petrecuți la Brașov, am trăit momente foarte frumoase. Dar așa este viața de fotbalist: scurtă, dar frumoasă.

– Ce părere ai despre suporterii FC Brașov și în ce relații ești cu galeria?

– Am o relație foarte bună cu cei din galeria Brașovului. Fiind unul dintre cei mai vechi jucători la ora actuală, știu că m-au iubit și mă iubesc în continuare. Din păcate am auzit că galeria este în conflict cu patronul clubului, îmi pare rău pentru acest lucru pentru că avem mare nevoie de ei. Suporterii pot crea o atmosferă de vis și sunt ca un al 12-lea jucător. Când jucăm contra unor echipe mari, gen Steaua, Dinamo, stadionul este plin. Din păcate nu este așa la toate partidele. Cu siguranță, unul dintre motivele pentru care stadionul este plin numai la meciurile cu echipa tari este lipsa rezultatelor. Brașovul este constant în jurul poziției a zecea în clasament, dacă am fi printre primele echipe din țară, cu siguranță că și stadionul ar fi plin la fiecare meci. În orice caz, atmosfera pe care o pot crea suporterii veniți la stadion este un foarte frumoasă, care ne ajută mult, ne împinge parcă de la spate.

– Ce crezi despre fotbalul covăsnean? Mă gândesc aici la FC Zagon, care e în liga a III-a, dar și OSK Sfântu Gheorghe, echipă care aspiră de asemenea în „C”.

– Zagon s-a calificat în Divizia C de mai multe ori, dar nu a avut resursele financiare necesare pentru a putea evolua acolo. Echipa de liga a treia exista de mult la Zagon, sper ca acum să facă meciuri cât mai bune pentru că am mai mulți prieteni la Zagon și știu că și-au dorit de mult să joace în Divizia C. Cât despre Sfântu Gheorghe, în sfârșit s-au găsit oameni care să susțină fotbalul din oraş. Sper ca sponsorii și susținătorii echipei să nu se scârbească de mizeriile din fotbalul românesc și să își ducă planul la bun sfârșit.

– Ce ai zice dacă ți s-ar propune să îți închei cariera de fotbalist la Sfântu Gheorghe?

– Nu m-am gândit la acest lucru, aș vrea să mai joc câțiva ani în Liga I. Mergând pe principiul să nu spui niciodată niciodată, nu exclud nicio posibilitate. Cred că ar fi frumos să îmi închei cariera acolo unde am început-o, la Sfântu Gheorghe.

– Care este echipa ta preferată și jucătorul tău preferat? În afară de FC Brașov, desigur.

– Sunt fan înrăit Juventus Torino. Jucătorul meu preferat a fost Del Piero, dar nu mai e nici el ce a fost, ceea ce este oarecum normal, are aproape 40 de ani. Dacă vorbim de Campionatul Mondial sau European, echipa mea preferată este Italia. Îmi place fotbalul italian.

– Ce îți place să faci în timpul liber? Cu ce se ocupă Hadnagy Attila atunci când nu este pe teren?

– Timpul liber îl petrec cu cei dragi, mă joc cu fiul meu cât pot de mult. De asemenea îmi place să călătoresc, să merg în excursii. Merg cu plăcere şi la o partidă de mini-fotbal cu prietenii mei și mă uit la foarte multe meciuri la televizor.