Singurul reprezentant al Întorsurii Buzăului la Unirea din 1918 revine în oraș
Primăria reamintește în Anul Centenarului cine a fost preotul Gheorghe Cerbu și construiește un bust în memoria acestuia
De Ziua Națională a României, în Anul Centenarului, în parcul orășenesc din Întorsura Buzăului va fi dezvelit un bust al preotului Gheorghe Cerbu, cel care a reprezentat orașul covăsnean la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918. Proiectul a primit finanțare, o ofertă de preț, care urmează să fie votată în Consiliul Local.
Printre cei 1228 de deputați care la 1 decembrie 1918 s-au aflat la Alba Iulia la Marea Adunare Națională, convocați fiind de Marele Sfat Național Român, prin Consiliul Național Român Central de la Arad s-a numărat și un reprezentat al Întorsurii Buzăului, localitate care făcea parte atunci din Trei Scaune. Preotul Gheorghe Cerbu, căci despre el este vorba, a fost cel care a transmis astfel în mod direct votul locuitorilor din Întorsura Buzăului în favoarea Unirii Transilvaniei cu Regatul Român.
„Unirea a fost făcută și cu un vot al întorsurenilor. Dincolo de asta, mi-aș dori ca oamenii să înțeleagă ce înseamnă Unirea. Eu estimez că de 1 Decembrie va fi dezvelit, dar în luna noiembrie vom avea și niște concursuri în școli, de care mă voi ocupa eu, cu niște premii”, ne-a spus primarul din Întorsura Buzăului, Leca Băncilă, care a precizat că se dorește ca acesta să fie un monument special.
„Va fi un bust de bronz pe un soclu de marmură. Va fi frumos. Preotul Gheorghe Cerbu a fost reprezentantul orașului Întorsura Buzăului sau comunei Întorsura Buzăului - cum era atunci, la Alba Iulia. Au fost 5 persoane din Buzaie, iar de la noi a fost preotul Gheorghe Cerbu”, a mai spus primarul Leca Băncilă, care a subliniat că în oraș vor mai fi construite și alte monumente, ca de exemplu cel al Eroului Neamului, ce va fi amplasat în fața Catedralei și care îl va reprezenta, cel mai probabil, pe Voievodul Mihai Viteazul.
Cine a fost Gheorghe Cerbu
Preotul Gheorghe Cerbu, originar din localitatea Părăul din Făgăraș, a ajuns la Întorsura Buzăului în anul 1914, când a fost numit preot la Parohia din Întorsura Buzăului. Acesta a fost căsătorit cu Maria, fiica unui alt preot recunoscut de comunitatea întorsureană, Gheorghe Neagovici Negoiescu. Preotul Cerbu a avut două fete, pe Silvia și Florica. A fost preot la Întorsura Buzăului până în 1926. În același an, Gheorghe Cerbu a fost trimis la Miercurea Ciuc, unde a reușit să pună bazele Bisericii Sfântul Nicolae, a cărei construcție s-a făcut între anii 1929 – 1936. A rămas preot până în anul 1938, când a renunțat la haina preoțească pentru statutul de avocat și pretor.
Dar viața preotului Cerbu, călăuzitor al comunității întorsurene nu a fost nici pe departe una ușoară. Potrivit documentelor păstrate în familia lui Gheorghe Neagovici Negoiescu, în 28 august 1916 acesta a fost arestat, împreună cu soția sa, pe când aveau un copil mic. Maria a fost eliberată la scurt timp, datorită copilului, însă Gheorghe Cerbu a avut de îndurat îndelungi suferințe. Acesta a fost eliberat în 23 decembrie 1917, însă nu pentru mult timp. A revenit în spatele gratiilor până în mai 1918. Cu toate acestea, preotul Cerbu nu și-a pierdut speranța în România și în decembrie 1918 a spus „prezent” în Adunarea de la Alba Iulia, ca reprezentant al Întorsurii Buzăului.
„În vara anului 1985 m-am căsătorit cu Ciprian (nepotul cumnatului preotului Cerbu - n.red.), iar înainte am fost la București să ne cumpărăm haine. Acolo am cunoscut-o pe Silvia, fiica cea mare a preotului Cerbu. Mi-a fost prezentată ca mătușă. Nici ea și nici sora ei, Florica, nu au avut copii. (...) Soția preotului, Maria Cerbu a fost sora bunicii soțului meu, Elena. Ele au fost fetele părintelui Gheorghe Neagovici Negoiescu. De fapt, acesta a avut trei fete, Maria, Elena și Emilia, dar și doi băieți. Emilia s-a căsătorit cu preotul Olimpiu Russu de la Sita. (...) Toți erau uniți și învățați. (...) A fost o familie mare, frumoasă. Toți erau ca enciclopediile. Știau de toate. Erau și modești. Ne spuneau mereu că nu e meritul lor, că e meritul celor care au fost înaintea lor. (...) Eu cred că nu ar trebui să ne uităm valorile. Simt că generația de azi și la școală nu mai cunoaște, nu mai știe, nu mai e interesată de trecut și nu mai apreciază ce a fost. Cred, chiar, că le-ar trebui niște bunici ca ai noștri”, ne-a povestit Rodica Bularca istoria demnă de roman interbelic a familiei în care s-a căsătorit, cu descendenți ai lui Gheorghe Neagovici Negoiescu, preot în Parohia Întorsurii Buzăului între anii 1892 – 1938, un om apreciat de însuși Regele Carol I al României.
„Este un fel de a recupera memoria personalității cu un rol important cândva, uitată de noi cei de astăzi, prea grăbiți și prea superficiali”, a încheiat primarul Leca Băncilă, făcând referire la proiectul de construire al bustului preotului Cerbu.