Interviu cu violonista Hoos Hanna-Denise 

Sunt „lucruri” care sunt prea prețioase ca să nu fie împărtășite. De asta s-a convins tânăra violonistă Hoos Hanna-Denise din Sfântu Gheorghe, care vrea să transmită lumii întregi că, la fel ca dragostea, și talentul se înmulțește atunci când este împărțit. Lecțiile de vioară sunt acum parte din viața ei din toate perspectivele. În primul rând pentru că este masterandă la Facultatea de Muzică, și prin urmare primește învățături, și în al doilea rând pentru că predă din tainele firavului instrument celor mai mici care vor la rândul lor să intre în fascinanta lume a muzicii. 

Vioara a intrat în viața Hannei încă de când era clasa I. Din clasa a VI-a, acest instrument i-a devenit indispensabil și a știut că viața ei se va învârti în jurul lui. 

Până în prezent, cariera i-a fost marcată de diverse colaborări, printre care cele cu orchestre precum NODO Philharmonic Ostrava, ONO Czech Republic Philharmonic, Filarmonica Brașov, Opera Brașov, Orchestra de Cameră a Universității Transilvania, Kodaly Zoltan Youth Orchestra și altele. 

Dar nu înainte să se remarce pe scene importante, în cadrul concursurilor de profil. Tânăra este, de exemplu, de trei ori câștigătoarea premiului I în cadrul concursului „Tânărul Instrumentist”, dar și deținătoarea locului II în cadrul concursului „Timotei Popovici” Ediția a XI-a Sibiu și nu numai. 

În prezent este anul II la Master, la Facultatea de Muzică din cadrul Universității Transilvania din Brașov. Timp de un an de zile a fost ea însăși profesoară de vioară în cadrul Liceului de Arte „Plugor Șandor'' din Sfântu Gheorghe, unde a obținut titularizarea și definitivatul în învățământ. 

Astăzi nu mai predă în școală, dar s-a decis să împărtășească în continuare secretele viorii cu cei care vor să descopere misteriosul și suavul instrument. 

Despre această etapă din viața ei, despre bucuriile carierei de muzician, despre stil și regrete, în interviul următor. 

Din ceea ce am aflat de la tine, știm că pasiunea pentru muzică a venit în clasa a VI-a, deși ai început studiul viorii din a I-a. Ce s-a întâmplat atunci de s-a născut pasiunea? Ce s-a schimbat? 

Cred că este faptul că am participat la prima mea olimpiadă și m-a făcut să văd muzica altcumva. Am început să îndrăgesc vioara. 

De ce vioara și nu orice alt instrument?

Nu știu. Nu pot să spun că m-am gândit vreodată că aș vrea vreun alt instrument. Am mai făcut pian pe lângă, dar tot vioara am îndrăgit-o. În clasa a VI-a am început să o îndrăgesc cu adevărat și am mers pe drumul acesta alături de ea. 

Înțeleg că nu ești doar violonistă, ci cochetezi și cu meseria de profesor, mai ales că ai predat și ai obținut și titulatura și definitivatul. Ce părere ai despre ce se întâmplă cu educația muzicală în școlile de la noi? 

Există potențial. Însă trebuie dezvoltat și trebuie investit în copiii care au acest potențial artistic muzical. 

Într-un material din 2015, publicat în Observatorul de Covasna, ne spuneai că nu vrei să devii profesoară, ci dorești mai degrabă să ajungi la oameni prin muzica pe care o interpretezi. Ce s-a schimbat între timp? 

Singura diferență este că am realizat că vreau să împărtășesc mai departe dragostea de vioară în orice fel cu putință. Îmi doresc să fac orice să ajut copiii să învețe să descopere acest instrument. Și am observat că sunt mulți cei care vor, dar poate nu au posibilitatea. 

Faci cursuri de vioară și acum? 

Sunt studentă la Master, la Brașov, în anul 2. Fac cursuri de vioară. Și primesc și dau. 

De la ce vârstă poate cineva să învețe să cânte la acest instrument?

Poate începe și la 5 ani, poate începe și la 7 ani. Contează mult dorința pe care o are copilul.

Dar e vorba doar de copii? Sau pot și adulții să învețe? Dacă eu, de exemplu, la aproape 30 de ani vreau să învăț să cânt la un instrument, e imposibil? 

Imposibilul devine posibil când vine vorba de voință. Merg pe principiul că niciodată nu e prea târziu. Așa că la orice vârstă se poate învăța. 

Ce rol are învățarea unui instrument muzical? Ce beneficii aduce? 

Muzica în general, orice instrument, dezvoltă capacitățile copilului, absolut tot, de la creier, la sensibilitate. 

Am văzut că ai obținut multe premii și ai și colaborări impresionante la activ. De care dintre aceste reușite ești cea mai mândră? 

Participarea în cadrul programului Duke of Edinburgh International Awards, unde momentan activez ca lider și ambasador. Acolo am cântat în fața majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei Regale a României. Am ajuns la nivelul de aur, l-am finalizat și am fost premiată la ceremonia regală de la București. Cred că acest lucru mi-a dat un plus de încredere în mine, în ceea ce sunt eu, în felul cum văd viața.

Un alt moment important a fost când am reprezentat România în Mongolia, printr-un concert în fața Ministrului de Externe din Mongolia și Ambasadorului din China. Iar în prezent sunt membră și colaboratoare în Orchestra ONO și NODO Czech Republic Philarmonic. 

Ce poți să ne spui despre stilul tău ca artist? 

Mă văd un om simplu, care își dorește să transmită mai departe dragostea pentru muzică. Un artist este acela care iubește ceea ce face. Cred că asta contează cel mai mult. 

Ai regretat vreodată că ai ales această cale, a artei? Că nu e o cale ușoară, mai ales pusă în fața unei asemenea provocări, ca pandemia.

Nu e o cale deloc ușoară. Dar nu am regretat niciodată. Au fost momente când am stat să pun în balanță dacă merită să merg mai departe. Atunci veneau tot mai multe concerte sau ceremonia de la Casa Regală, care erau ca un impuls din spate că merg pe drumul cel bun. 

Criza sanitară, dată de pandemia de COVID-19 a afectat toate domeniile și implicit pe fiecare dintre noi, într-un fel sau altul. Pe tine cum te-a găsit această perioadă? Și cum treci prin ea?

În prima parte am stat acasă și am făcut lucruri pe care altfel nu aș fi avut timp să le fac. Am avut grijă de familia mea, am fost la cumpărături, am citit, am studiat și m-am ocupat de foarte multe lucruri pentru mine, de care nu am avut timp până acum. Acum a venit înapoi timpul în care trebuie să fugi stânga-dreapta. 

Deci a fost mai mult ca o perioadă de „respiro”.

Da, exact, acesta e cuvântul. 

Înțeleg acum că te-ai întors la viața de dinainte de pandemie. Chiar dacă nu mai ai evenimente, ești studentă și în același timp predai.

Da, predau, dar dacă am cursanți. Nu m-am întors la școală. Am copii de care mă ocup în particular și mă împart între facultate, copii, dezvoltarea mea, pentru că am dizertația anul acesta universitar. Și cam atât. O să înceapă să se aglomereze și programul de la facultate. Mai ales că își va relua activitatea și orchestra universității.  

În final, spune-ne cum te pot găsi cei care sunt interesați să învețe să cânte la vioară de la tine? 

Cred că cel mai ușor pentru toată lumea este să îmi scrie mesaj pe pagina de Facebook, https://www.facebook.com/hoos.hanna/.