Opțiunile părinților după ce micuţii au împlinit 2 ani sunt destul de limitate

Legislația română prevede că mamele pot sta acasă cu bebelușii lor timp de doi ani, iar la grădiniță copilul este primit după ce împlinește trei ani. Așadar în viața multor femei și familii există un an care le dă mari bătăi de cap: anul intermediar, în care mama trebuie să se întoarcă la muncă și în care cel mic nu are o „acoperire” din partea sistemului. În plus, odată cu varianta de lege care permite întoarcerea mamei la muncă la vârsta de un an a copilului, Statul nu a prevăzut și soluții pentru copil – ce se întâmplă cu acesta, unde este dus, cine se ocupă de el? Creșe nu sunt, iar dacă în familie nu este o bunică sau un bunic care să stea cu cel mic, părinții sunt într-o mare dilemă, care de cele mai multe ori se finalizează cu o bonă... care costă.

Bursa de bone și babysitteri

Recent, în cadrul Clubului „Bebe-mama-tata” din Sfântu Gheorghe a avut loc un eveniment în premieră pentru acest oraș, un fel de bursă a bonelor, ocazie cu care mamele și bonele au avut ocazia să se întâlnească și să discute o eventuală colaborare. Organizatoarele evenimentului, Árvay Fruzsina și Beke Csilla, spun că este nevoie de asemenea programe tocmai din pricina legii și lipsa creșelor.

„Paleta de soluții în vederea supravegherii copiilor între 2 și 3 ani este cât se poate de limitată în Sfântu Gheorghe. Unii apelează la creșa privată, alții la bone, în cazul în care nu există o bunică disponibilă să aibă grijă de cel mic. E adevărat că există o creșă de stat în oraș, iar în câteva grădinițe pornesc și grupe de pitici, dar aici locurile sunt limitate și ocupate rapid” – spune Árvay Fruzsina.

Bona – la dispoziția părinților și copiilor

Cele două organizatoare ale bursei de bone și babysitteri spun că această întâlnire a fost una benefică și că vor mai organiza asemenea evenimente în cazul în care va exista cerere. În legătură cu ofertele aduse de bone și babysitteri, am aflat că sunt unii care sunt disponibili 8 ore pe zi, alții doar 4, și se găsesc și bone de ocazie, care ar fi disponibile să aibă grijă de cei mici în cazul în care părinții doresc să plece la un spectacol sau la cumpărături. În general potențialele bone acceptă și schimb de noapte, sau efectuarea unor treburi casnice. Desigur, acestea se stabilesc de comun acord cu părinții.

Bază de date a bonelor

În urma întâlnirii dintre părinți și bone se va naște o bază de date care va putea fi accesată de toți membrii Clubului „Bebe-mama-tata”. Astfel, în cazul în care cineva are nevoie de o bonă, va avea baza de date cu toate informațiile necesare de la experiența bonelor până la orele de lucru pe care acestea sunt disponibile să le efectueze, iar părinții vor ști pe cine să sune. De asemenea, prin această bază de date părinții își vor putea da cu părerea despre fiecare bonă sau babysitter care le-a trecut pragul, făcând astfel mai ușoară alegerea persoanei potrivite pentru ceilalți părinți.

Bona, soluția care usucă buzunarele

Ca întotdeauna însă, de la teorie la practică este drum lung, iar până la crearea unei baze de date care să ofere informații despre bone, familiile cu copii mici se descurcă fiecare cum poate. Pe „piața liberă”, serviciile unei bone costă între 600 și 800 de lei lunar. Iar aici vorbim despre bone autorecomandate și  fără calificare în acest sens, în general pensionare sau șomere. Programul la care sunt dispuse aceste bone este în general de 8 ore, cu plată suplimentară în cazul depășirii acestora.

„Am crescut doi nepoți, iar acum îmi caut de lucru ca și bonă. Aș prefera un copil cuminte, care nu face nazuri la mâncare și cu care să mă pot înțelege cât de cât. Nu sunt dispusă să fac mâncare sau curățenie în casă, ci doar să stau cu copilul, să mă joc cu el, să-l supraveghez, să-l plimb. Pentru asta, cred că o plată cinstită ar fi undeva la 600 de lei lunar, căci până la urmă e o responsabilitate mare și fiecare zi e ca una de lucru, în care nu-mi rămâne mult timp liber pentru mine”, spune doamna Cornelia, o pensionară în vârstă de 62 de ani.

Întrebată însă de recomandări sau de tehnici în comunicarea cu copiii, doamna Cornelia face pauză: nu a auzit de așa ceva și nici nu crede că ar avea nevoie să știe ceva nou, din moment ce și-a crescut nepoții și n-a avut plângeri.

Pe de altă parte însă, cei mai mulți părinți caută persoane de încredere și cu un anumit nivel de pregătire, capabile să comunice și să se joace cu copilul, nu doar să îl supravegheze pe acesta în tăcere. Pe considerentul că dacă dau bani vor să vadă și rezultate, mulți părinți experimentează lucrul cu mai multe bone, până o găsesc pe cea potrivită. Alții caută însă soluții alternative, tocmai pe ideea că o bonă costă mult și nu reprezintă neapărat cea mai bună variantă.

„Când avea fiica mea un an și jumătate, m-am întors la lucru. Cu o lună înainte, am angajat o bonă. Sincer vă spun, nu mi-a plăcut: un străin e străin și cred că e nevoie de mult timp până să te simți bine în preajma sa. În cele din urmă am renunțat și mi-am dus copilul la o creșă – am preferat să fie printre alți copii, decât acasă cu o persoană străină care niciodată nu l-ar fi înțeles. A fost alegerea mea”, spune Marika, o altă mămică.

Noroc cu bunica

Multe mame spun că sunt norocoase pentru că au în familie membri care au grijă de copii. De obicei această persoană este bunica.

„Mi se pare normal ca bunica să aibă grijă de fetița mea. Până la urmă pentru ce sunt bunicii, nu pentru a alinta copiii și a avea grijă de ei? Cunosc cazuri în care părinții vor ca numai ei să stea cu copiii, mi se pare o abordare cam deplasată. În orice caz, pentru mine mama îmi este de mare ajutor pentru că știu că nu mă doare capul, nu trebuie să stau să mă gândesc oare unde e copilul, ce face. Așa cum m-a crescut pe mine, va avea grijă și de ea. Știu că sunt într-o situație favorabilă, dacă nu ar fi mama, sincer, nu știu ce aș face” – spune Izabella, o tânără mamă.

Cristina, mama a două fetițe, una de trei ani și alta de nouă luni, spune că dacă nu ar fi avut-o pe mama sa alături, nu știe cum s-ar fi descurcat. Cristina are și experiența unei grădinițe particulare, unde a dus-o câteva luni pe fiica sa mai mare; a renunțat în cele din urmă tocmai pentru că acolo erau copii de vârste foarte mici, iar fiica sa regresa din cauză că nu avea copii de vârsta sa cu care să comunice.

„Mama mea m-a ajutat mult, dar am experimentat grădinița particulară pentru a o obișnui pe cea mare cu colectivitatea; nu a fost însă o alegere prea inspirată. Oricum, ideea e că dacă nu aș fi avut-o pe mama alături, nu știu dacă aș fi avut curajul să mai fac un copil”, ne-a mărturisit Cristina.

O singură creşă în Sfântu Gheorghe

Din datele oferite de părinți, grădinița particulară e o opțiune doar pentru unii – iar aici trebuie luat în calcul și faptul că există costuri destul de ridicate. O altă opțiune este creșa: din păcate însă, în Sfântu Gheorghe există una singură, care funcționează într-un apartament de bloc și e deja prea aglomerată. Una peste alta, probabil că varianta cea mai convenabilă din punct de vedere uman și financiar este cea a implicării bunicilor, în vreme ce opțiunea bonei sau a creșei rămâne o chestiune ce ține mai mult de posibilitățile financiare și nu neapărat de implicarea sufletească.